Conflict of jurisdiction over contestation of procedural delay: application of Law No. 199/2022 requiring referral to the hierarchically superior court

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 04.03.2022 Tribunalul Timiş a pronunţat hotărârea nr. 118 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admisă în parte cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul D. S.A. şi intervenientul forţat E.; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 13.925,58 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, suma de 200.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi despăgubiri reprezentând venitul nerealizat în perioada noiembrie 2019 - aprilie 2021 constând în salariul minim net pe economie valabil în această perioadă; a fost respinsă cererea reclamantului pentru diferenţa până la suma de 15.679,36 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, pentru diferenţa până la suma de 300.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale, pentru suma de 10.000 RON reprezentând despăgubiri pentru autovehiculul avariat şi pentru venitul nerealizat constând în salariul minim net pe economie începând cu luna mai 2021 şi până la data încetării stării de incapacitate de muncă; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei B. suma de 6.290,75 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 50.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; a fost respinsă cererea reclamantei pentru diferenţa până la suma de 100.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei C., prin reprezentant legal B., suma de 3.700,19 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 100.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; a fost respinsă cererea reclamantei pentru diferenţa până la suma de 200.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; a fost obligat pârâtul să actualizeze despăgubirile datorate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada de la data scadenţei obligaţiei de plată a despăgubirilor până la data plăţii despăgubirilor; a fost respinsă cererea reclamanţilor pentru dobânda legală penalizatoare.

La data de 03.08.2022 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş contestaţia privind tergiversarea procesului, contestaţie formulată de reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentant legal B., prin care au solicitat admiterea contestaţiei şi dispunerea de măsuri pentru îndeplinirea obligaţiei de redactare a hotărârii judecătoreşti nr. 118 pronunţată în data de 04.03.2022 în dosarul nr. x/2020 de către Tribunalul Timiş.

Contestaţia a fost înaintată Curţii de Apel Timişoara.

La termenul de judecată din data de 06.09.2022 instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale.

Prin hotărârea 166/R/06.09.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Timişoara a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declinată competenţa în favoarea Tribunalului Timiş.

În ceea ce priveşte competenţa materială, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 524 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii". Totodată, conform art. 524 alin. (3) C. proc. civ., "contestaţia se soluţionează de către completul învestit cu judecarea cauzei (...)". Prin urmare, întrucât tribunalul este instanţa învestită cu soluţionarea procesului, acestuia îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică sau privată, iar dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 din acelaşi act normativ prevăd că necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", astfel că, în conformitate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de judecător.

În temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului în favoarea Tribunalului Timiş.

La data de 09.09.2019 s-a înregistrat dosarul nr. x/2020 pe rolul secţia a II-a Civilă a Tribunalului Timiş.

Tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei, asupra căreia a reţinut următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului întemeiată pe art. 522 C. proc. civ. a fost înregistrată în data de 03.08.2022.

Prin Legea nr. 199/2022 din 7 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 8 iulie 2022, au fost modificate prevederile art. 525 C. proc. civ. . civ. ce vizează competenţa şi procedura de judecată a contestaţiei privind tergiversarea procesului. Astfel, la data înregistrării cererii, dispoziţiile art. 525 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine instanţei ierarhic superioare.

Potrivit art. II din Legea nr. 199/2022, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 525 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 199/2022 şi întrucât cererea vizează un dosar aflat pe rolul Tribunalului Timiş, competenţa de soluţionare a acesteia revine Curţii de apel Timişoara.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 525 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de apel Timişoara.

În temeiul art. 133-134 C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Prezentul demers judiciar este reprezentat de o contestaţie privind tergiversarea procesului, reglementată de dispoziţiile art. 522 -art. 524 C. proc. civ.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

De asemenea, art. 524 C. proc. civ. reglementează forma contestaţiei şi procedura înaintea instanţei care judecă procesul.

Referitor la competenţa de soluţionarea a contestaţiei privind tergiversarea cauzei sunt relevante modificările legislative aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 199/2022 din 7 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 8 iulie 2022.

Conform acestei legi, prevederile art. 525 C. proc. civ., ce vizează competenţa şi procedura de judecată a contestaţiei privind tergiversarea procesului, au fost modificate în sensul că soluţionarea acesteia este de competenţa instanţei ierarhic superioare, care o soluţionează în complet format din 3 judecători.

Potrivit art. II al aceleiaşi legi, dispoziţiile art. 524 - 526 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a legii, această normă având caracter tranzitoriu.

Cum contestaţia în cauză a fost formulată la data de 3.08.2022, aşadar după data de 11 iulie 2022 când a intrat în vigoare legea, normele de competenţă instituite prin această lege sunt aplicabile şi cauzei.

Întrucât contestaţia privind tergiversarea vizează un dosar aflat pe rolul Tribunalului Timiş, competenţa de soluţionare a acesteia revine Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă ierarhic superioară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2022.