Positive effect of res judicata regarding annulment of insolvency administrator's activity report and admissibility of fraudulent act annulment claims

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 28 februarie 2019, debitoarea A. S.A. în insolvenţă, prin administrator judiciar B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.. anularea actelor frauduloase, respectiv anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificată sub nr. x/10.07.2018 încheiat între A. S.A. şi C.. şi radierea din cărţile funciare a înscrierilor din 11 iulie 2018 privind ipotecile imobiliare constituite în temeiul contractului de ipotecă, precum şi anularea oricăror acte subsecvente.

Prin sentinţa civilă nr. 3399/2020 din 20 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi A. S.A., prin administrator special D..

Împotriva acestei sentinţei a formulat apel A. S.A., prin administrator judiciar E., solicitând admiterea acestuia şi desfiinţarea sentinţei apelate, cu consecinţa reţinerii de către instanţa de control judiciar a cauzei şi admiterii acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată; de asemenea, a solicitat ca, în cazul în care instanţa de control judiciar va considera necesară pronunţarea doar asupra excepţiei pe care s-a pronunţat judecătorul-sindic, cauza să fie retrimisă judecătorului-sindic pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.

La data de 8 februarie 2021, intimata A. S.A., prin administrator special a formulat apel incident, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinţei civile apelate în sensul respingerii cererii în anularea actelor frauduloase ale debitorului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 678 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul incident declarat de apelanta A. S.A., prin administrator special, împotriva sentinţei civile nr. 3399/20.11.2020 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018. A fost admis apelul principal formulat de apelanta E., administrator judiciar al A. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a anulat-o în parte şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei soluţii a formulat cerere de revizuire A. S.A., prin administrator special D..

Prin decizia civilă nr. 1168 din 18 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 678 din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. S.A., prin administrator special D., a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) şi 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivul de recurs întemeindu-se pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, ce prevede că prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederându-se că în cauză sunt întrunite toate condiţiile pentru anularea deciziei civile pronunţate în dosarul nr. x/2018 având în vedere contrarietatea de hotărâri şi efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

În acest sens, arată recurenta, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează împrejurarea că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, însă instanţa a reţinut ca nefiind incidente în cauză aceste dispoziţii.

Contrar acestor aspecte, pe care instanţa de judecată le-a reţinut în mod eronat, recurenta arată că în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţie la raportul de activitate, s-a solicitat, în principal, anularea întregului raport de activitate şi a tuturor măsurilor dispuse prin aceasta şi în subsidiar, printre altele, anularea măsurii administratorului judiciar de depunere a unei cereri sau acţiuni de anulare a unor acte ale debitoarei - măsură prevăzută prin acelaşi Raport de activitate contestat.

Prin raportare la aceste aspecte, se susţine că în mod eronat a reţinut instanţa că anularea raportului de activitate şi implicit a tuturor măsurilor dispuse de către administratorul judiciar nu poate avea efect în ceea ce priveşte formularea unei cereri în anularea actelor frauduloase câtă vreme prima soluţie pronunţată, cea din dosarul nr. x l8/a6, anulează chiar măsura formulării unei cereri în anularea actelor frauduloase - ce formează obiect al dosarului nr. x/2018

În ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de hotărâri potrivnice, recurenta face trimitere la doctrină, conform căreia prin cele două hotărâri potrivnice nu este imperios necesar să se fi soluţionat fondul cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora pot face obiectul revizuirii pentru acest motiv şi hotărâri care nu evocă fondul cauzei.

Astfel, în cauza pendinte, contradictorialitatea dintre sentinţa civilă nr. 3782/08.11.2019 şi decizia civilă nr. 678/14.04.2021 rezultă din faptul că prin sentinţa nr. 3782/08.11.2019, Tribunalul Ilfov a anulat în mod definitiv toate măsurile ce decurgeau din raportul de activitate nr. l/A./10.02.2019.

Recurenta arată faptul că una dintre măsurile anulate a constat în formularea şi depunerea unei cereri de anulare acte încheiate de către debitoare. Drept urmare, prin hotărârea pronunţată în acest dosar s-a stabilit, în mod definitiv, că B., în calitate de administrator judiciar al societăţii A. S.A. - în insolvenţă nu avea dreptul de a depune cererea de anulare a unor acte încheiate de către debitoare.

Cu toate acestea, în mod nelegal, prin decizia civilă nr. 678/14.04.2021, instanţa a statuat în mod definitiv că este admisibilă cererea de anulare acte frauduloase ale debitorului formulată de către administratorul judiciar al societăţii A. S.A., în insolvenţă, B..

În acest context, recurenta consideră că prin decizia civilă nr. 678/14.04.2021 a fost încălcat în mod vădit efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3782/08.11.2019, deoarece a nesocotit cele reţinute de către Tribunalul Ilfov cu privire la dreptul B. de a depune o astfel de cerere, respectiv de a iniţia un astfel de demers.

Prin urmare, valorificarea aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat nu presupune întrunirea condiţiilor excepţiei autorităţii de lucru judecat, însă în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.

În acest sens, recurenta susţine că, decizia civilă nr. 678/14.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cauza nr. 3546/93/2018/a5 este incompatibilă cu dezlegările date de Tribunalul Ilfov în sentinţa civilă nr. 3782/08.11.2019, în dosarul nr. x/2018.

Prin întâmpinarea depusă la 24 septembrie 2021, intimata A. S.A., prin administrator judiciar E., a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 11 octombrie 2021, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca fiind nefondate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 9 decembrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 martie 2022 a fost admis în principiu recursul.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat pentru considerentele care urmează:

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susţinând că, în mod eronat instanţa a reţinut că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al lucrului judecat invocat prin cererea de revizuire.

Motivul de recurs invocat vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., iar aceasta sancţiune se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale şi este condiţionată de producerea unei vătămări.

Deşi a invocat acest motiv de recurs, recurenta nu a indicat actele procedurale care să fi fost întocmite cu neobservarea dispoziţiilor legale de către instanţa care a pronunţat decizia atacată.

Criticile recurentei vizează în realitate încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. pe care legiuitorul le-a încadrat în motivul de recurs reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. motiv pentru care recursul va fi analizat din această perspectivă.

Conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, nefiind necesară tripla identitate, ci, doar, ca judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă ca ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluţiei anterioare.

Verificând incidenţa în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat, curtea de apel a reţinut că prin anularea raportului de activitate nr. 1/A./10.02.2019 şi a tuturor măsurilor dispuse în dosarul nr. x/2018, nu s-au dezlegat aspecte litigioase referitoare la consecinţele acestei soluţii asupra cererii în anularea actelor frauduloase care a făcut obiectul dosarul nr. x/2018 şi pe care Curtea de Apel Bucureşti, în acest din urmă dosar să le fi rezolvat într-o manieră diferită.

În consecinţă, curtea a reţinut că efectele anulării raportului în relaţie cu cererea în anularea actelor frauduloase, au fost stabilite doar în dosarul nr. x/2018, în dosarul nr. x/2018 nestabilindu-se că anularea raportului atrage după sine inexistenţa dreptului de a formula şi continua judecata cererii în anularea actelor frauduloase, astfel cum se pretinde.

Aşadar instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile privind invocarea efectului pozitiv al lucrului judecat întrucât chestiunile litigioase nu au fost rezolvate diferit în cele două dosare.

În acord cu raţionamentul instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine că nu sunt neîndeplinite condiţiile invocării efectului pozitiv al lucrului judecat.

Astfel, aspectul esenţial care atrage posibilitatea invocării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat este reprezentat de existenţa în cel de al doilea proces a unui aspect litigios soluţionat anterior şi care se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Raţiunea reglementării puterii de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Or, în cauză, anulându-se raportul de activitate nr. l/A./10.02.2019 şi a tuturor măsurilor dispuse în dosarul nr. x/2018, nu s-au dezlegat aspecte litigioase referitoare la consecinţele acestei soluţii asupra cererii în anularea actelor frauduloase care au făcut obiectul dosarului nr. x/2018 şi pe care instanţa, în acest din urmă dosar, să le fi rezolvat într-o manieră diferită, prin urmare nu este îndeplinită condiţia existenţei contrazicerii între considerentele hotărârilor invocate.

Având în vedere considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1168 din 18 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 1168 din 18 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2022.