Revizuire pentru hotărâri contradictorii inadmisibilă din lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 8 decembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., din tabelul anexat si reprezentaţi de numitul Y., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL GALATI, TRIBUNALUL GALATI şi CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45% ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, familia ocupaţională Justiţie; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza legii menţionate; repararea prejudiciului produs, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihica, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite; obligarea pârâţilor la plata şi alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 până în prezent şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plata privind diferenţele de drepturi salariale şi până la plata efectivă a sumelor solicitate.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 153/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă cererea reclamanţilor faţă de pârâta Ministerul Justiţiei, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost admisă cererea reclamanţilor, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. - prin reprezentant Y. în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL GALATI, TRIBUNALUL GALATI şi CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.

Au fost obligate pârâtele Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi către reclamanţi la plata sporului de 45% aplicat la salariul de baza lunar, compus din: spor de 15% pentru condiţii deosebit de grele şi periculoase; spor de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii şi un spor de 25% pentru risc şi suprasolicitare psihică, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare.

Au fost obligate pârâtele la plata diferenţelor de drepturi salariale către reclamanţi, începând cu data de 1 ianuarie 2018 la zi, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi la 19 aprilie 2021, cererile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 13 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 656/2022 din 4 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti

Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Galaţi şi respinge cererea faţă de pârâta Curtea de Apel Galaţi, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţi.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 28 februarie 2022, revizuenţii Y., J. şi I. au formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii CURTEA DE APEL GALAŢI, TRIBUNALUL GALAŢI, MINISTERUL JUSTIŢIEI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu art. 510 şi 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenţii consideră ca fiind nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând instanţei admiterea cererii de revizuire, anularea în parte a deciziei a cărei revizuire o solicită şi, în rejudecare, respingerea apelului declarat de pârâte şi admiterea acţiunii formulate de cei trei reclamanţi faţă de autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile: 1) sentinţa civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal - reclamanţi fiind I. şi J.; 2) sentinţa civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin decizia nr. 2982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal coroborată cu - sentinţa civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov - reclamant fiind Y..

În acest context, revizuenţii arată că prin acţiunea promovată la Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2020 au solicitat în mod identic aceleaşi diferenţe de drepturi salariale ca şi în dosarul civil nr. x/2021 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă şi a cărei revizuire este de asemenea solicitată.

In continuare, se menţionează soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, prin sentinţa civilă nr. 2071/2021, precum şi soluţia dată apelurilor promovate de pârâtele Tribunalul Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 656/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Faţă de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, revizuenţii apreciază că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile: 1) sentinţa civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal - reclamanţi fiind I. şi J.; 2) sentinţa civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin decizia nr. 2982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal coroborată cu - sentinţa civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov - reclamant fiind Y..

În acest context, apreciază a fi incident cazul de revizuire prevăzut la art. S09 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv există hotărâri potrivnice date de instanţe de grad diferit care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, cu privire la reclamantul Y., se susţine că în anul 2016 a formulat cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2016 prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Justiţie anularea ordinului MJ nr. 454/C/10.02.2016 şi obligarea acestuia la emiterea unui ordin de salarizare în favoarea sa cu o indemnizaţie de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015 potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, precum şi la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a debitelor principale.

Prin sentinţa civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016, pronunţat în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii Y. şi Z.. A fost anulat Ordinul MJ nr. 545/C/10.02.2016 emis pe numele Y.. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare în favoarea reclamanţilor cu o indemnizaţie de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, precum şi la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a debitelor principale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Justiţiei.

Prin decizia civilă nr. 2982 din 30 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, a casat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins cererea privind obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală penalizatoare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacată.

Aşadar, dosarul nr. x/2016 a fost soluţionată definitiv la data de 30 iunie 2020, iar considerentele referitoare la nivelul maxim al sporurilor pentru funcţii similare au căpătat autoritate de lucru judecat, autoritate care a fost încălcată de Tribunalul Dâmboviţa, în condiţiile în care este cunoscut nivelul maxim şi total al sporurilor - de 45% în familia ocupaţională Justiţie.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2020 a fost admisă acţiunea reclamantului Y. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Galaţi, pe care l-a obligat la plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a acordării indemnizaţiei de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, drepturi salariale stabilite definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă la 30 iunie 2020.

Cu privire la reclamantele I. şi J., se arată că în anul 2015 au formulat cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015 prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Justiţie, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi emiterea unui ordin de salarizare în favoarea reclamantelor cu o indemnizaţie de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015 potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, precum şi la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a debitelor principale.

Prin sentinţa civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Galaţi în ceea ce priveşte capătul din cerere având ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale pretinse şi respinge în consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 9 aprilie 2012-11 noiembrie 2012 şi respinge acţiunea sub acest aspect, constatând prescris dreptul la acţiune.

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii AA., BB., CC., E., DD., EE., FF., I., GG., HH., II., JJ., KK., J., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. EEE. şi FFF., toţi prin reprezentant XX., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, TRIBUNALUL GALAŢI şi CURTEA DE APEL GALAŢI.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordinele de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, pentru următorii reclamanţi: AA., BB., CC., E., DD., EE., FF., I., GG., HH., JJ., J., LL., MM., NN., RR., SS., TT., UU., VV., XX., ZZ., AAA., BBB., DDD., EEE., FFF..

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordinele de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, pentru următorii reclamanţi începând cu data numirii în funcţie, respectiv: II.-15.07.2014, KK.-26.01.2015, OO.-15.04.2014, PP.-01.07.2015, QQ.-91.07.2015, WW.-15.07.2014, YY.-15.12.2014, CCC.-01.07.2015, BBB.-15.07.2014.

Obligă pârâtul Tribunalul Galaţi să achite reclamanţilor AA., E., DD., I., GG., HH., J., LL., MM., NN., RR., SS., TT., UU., ZZ., AAA., BBB., FFF., drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salarială, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală, începând cu data reîncadrării salariale, conform celor mai sus menţionate şi până la plata efectivă a debitelor principale.

Obligă pârâtul Tribunalul Galaţi să achite reclamanţilor BB., CC., EE., FF., JJ., VV., DDD., EEE. şi BBB. drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salarială, începând cu data reîncadrării salariale şi până la data încetării raporturilor cu Tribunalul Galaţi, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală de la data reîncadrării şi până la plata efectivă a debitelor principale.

Obligă pârâtul Tribunalul Galaţi să achite reclamantului XX. drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salarială, aferente perioadei 9 aprilie 2015-31 august 2016 şi în continuare de la 1 decembrie 2016, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală de la data reîncadrării şi până la plata efectivă a debitelor principale, fiind respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs principal Ministerul Justiţiei, iar reclamanţii au formulat recursul incident.

Prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1508 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A respins ca nefondat recursul incident formulat de reclamanţii AA., BB., CC., E., DD., EE., FF., I., GG., HH., II., JJ., KK., J., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. EEE. şi FFF. împotriva sentinţei civile nr. 1508 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, în opinia revizuenţilor, se arată că, dosarul nr. x/2015 a fost soluţionat definitiv la data de 23 octombrie 2019, iar considerentele referitoare la nivelul maxim al sporurilor pentru funcţii similare au căpătat autoritate de lucru judecat, autoritate care a fost încălcată de Tribunalul Dâmboviţa, în condiţiile în care, nivelul maxim şi total al sporurilor este de 45% în familia ocupaţională Justiţie.

In sprijinul acestor afirmaţii, revizuenţii susţin că la nivel naţional există deja judecători care beneficiază de sporuri de 45% nelimitat, sens în care ataşează sentinţa civilă nr. 2011 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa rămasă definitivă prin neapelare.

În raport cu aceste susţineri, revizuenţii consideră că sunt îndreptăţiţi să solicite admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată în scris şi depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă, la 18 iulie 2022, Curtea de Apel Galaţi a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă şi ca neîntemeiată în subsidiar, cu aplicarea unei amenzi, conform dispoziţiilor art. 187 alin. (1), pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Tribunalul Galaţi a depus, la 10 octombrie 2022, întâmpinare în cadrul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin răspunsul la întâmpinarea Ministerului Justiţiei, depus la 10 octombrie 2022, revizuentul Y. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de amendare a revizuenţilor.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţine următoarele:

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, considerându-se nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând instanţei admiterea cererii de revizuire, anularea în parte a deciziei a cărei revizuire se solicită şi, în rejudecare, respingerea apelului declarat de pârâte şi admiterea acţiunii formulate de cei trei reclamanţi faţă de autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile: 1) sentinţa civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal - reclamanţi fiind I. şi J.; 2) sentinţa civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin decizia nr. 2982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal coroborată cu - sentinţa civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov - reclamant fiind Y..

Totodată, este de reţinut că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, obiectul cauzelor nu este acelaşi, iar părţile din dosarele menţionate sunt diferite, şi ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Astfel, în litigiul înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, revizuenţii din prezenta cauză împreună cu alţi judecători de la Judecătoria Galaţi au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi, solicitând instanţei să dispună recunoaşterea şi eliminarea stării de discriminare din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal care beneficiază de sporurile în cuantumul de 45% la salariul de bază, precum şi obligarea pârâţilor la plata salariilor, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi pe viitor, în sensul acordării salariilor de bază lunare prin stabilirea sporurilor în cuantumul de 45% la salariul de bază, cu actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2020 a fost admisă cererea reclamanţilor şi a obligat pârâtele Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi către reclamanţi la plata sporului de 45% aplicat la salariul de baza lunar, compus din: spor de 15% pentru condiţii deosebit de grele si periculoase; spor de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii şi un spor de 25% pentru risc şi suprasolicitare psihică, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective.

Această hotărâre a fost modificată, prin decizia civilă nr. 656 din 4 februarie 2022, fiind admise apelurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi şi respinsă cererea reclamanţilor ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei, revizuenţii au formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2020, întemeindu-şi pretenţiile pe sentinţa civilă nr. 1508/26.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015 (lămurită prin încheierea din 31.05.2017 şi definitivă prin decizia civilă a ÎCCJ nr. 4974/23.10.2019), pe sentinţa civilă nr. 3760/2016 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2016 şi pe sentinţa civilă nr. 809/2020 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1508/26.04.2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea promovată de aceiaşi reclamanţi în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Tribunalul Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi şi a obligat Ministerul Justiţiei să emită ordinele de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată prin raportare la nivelul maxim al salarizării în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă/gradaţie, începând cu 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi să plătească drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salariată, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu data reîncadrării salariale şi până la plata efectivă a debitelor.

Totodată, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 1225/2022, Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând acţiunea reclamanţilor pentru obligarea Ministerului Justiţiei la plata de penalităţi, a reţinut că sentinţa civilă nr. 1508/2017 a fost executată.

Prin sentinţa civilă nr. 3760/28.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea promovată de aceiaşi reclamanţi şi a dispus anularea OMJ nr. 454/C/01.02.2016 emis pe numele reclamantului Y., obligând totodată pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare în favoarea reclamanţilor cu o indemnizaţie de încadrare recalculată începând cu 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi de funcţia îndeplinită în carul instanţei, precum şi la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a debitelor principale.

Prin decizia civilă nr. 2982 din 30.06.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Ministerului Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3760/2016 şi a casat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins cererea privind obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Prin sentinţa civilă nr. 809/2020, Tribunalul Covasna a obligat Tribunalul Galaţi la plata către reclamant a diferenţelor salariale rezultate ca urmare a acordării indemnizaţiei de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015 potrivit art. 1 alin (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, conform celor statuate prin sentinţa civilă nr. 3760/2016 a Curţii de Apel Bucureşti. Aşadar, din analiza susţinerilor revizenţilor, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a cărei revizuire se solicită a fost soluţionată de instanţe cu privire la solicitarea de constatare a stării de discriminare şi acordarea sporurilor în procent de 45% din indemnizaţia judecătorilor, iar prin sentinţele civile nr. 1508/2017 şi nr. 3760/2016, instanţele de contencios administrativ au soluţionat cereri de chemare în judecată privind anularea unor ordine de salarizare.

Totodată se reţine că, chestiunea privind stabilirea salarizării cu includerea sporurilor de 45%, ce se urmăreşte, de fapt, prin această cale de atac, a fost tranşată prin Decizia nr. 15/28.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii în Dosarul nr. x/2021.

Pe de altă parte, nici condiţia triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi nu este îndeplinită, revizuenţii invocând hotărâri judecătoreşti care nu au aceleaşi părţi şi nici obiect, pentru a putea opera autoritatea de lucru judecat.

Cazul de revizuire invocat este aplicabil atunci când două sau mai multe instanţe au pronunţat soluţii contradictorii în una şi aceeaşi cauză, fără ca partea interesată să fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, însă părţile în dosarele arătate în cuprinsul cererii de revizuire sunt diferite, iar obiectul cauzelor nu este acelaşi.

Din cele menţionate anterior, rezultă că în speţă nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect a dosarelor în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.

Astfel, identitatea de obiect (eadem res) vizează atât bunul material în privinţa căruia este formulată pretenţia, cât şi dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, aşa cum s-a arătat anterior, din examinarea cererilor de chemare în judecată, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost soluţionată de instanţe cu privire la solicitarea de constatare a stării de discriminare şi acordarea sporurilor în procent de 45% din indemnizaţia judecătorilor, iar prin sentinţele pretins potrivnice, instanţele de contencios administrativ au soluţionat cereri de chemare în judecată privind anularea unor ordine de salarizare.

Prin urmare, se constată că prin hotărârile potrivnice invocate de revizuenţi nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi de cauză, pentru a se putea a anula sentinţa civilă nr. 2071/2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 656/2022 a Curţii de Apel Bucureşti.

Aşadar, din examinarea hotărârilor pretins contradictorii, se constată că nu pot fi reţinute elemente de contrarietate între cele două hotărâri, având în vedere că nu au avut acelaşi obiect, iar părţile sunt diferite.

Aşa fiind, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii Y., J. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii Y., J. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii CURTEA DE APEL GALAŢI, TRIBUNALUL GALAŢI, MINISTERUL JUSTIŢIEI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2022.