Competitive jurisdiction for public procurement document suspension: exclusive competence based on claimant's branch location and failure to raise territorial incompetence.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la 14.04.2022, cu nr. x/2022, reclamantele A., B. şi C., au chemat în judecată pe pârâta Compania de Apă Arad S.A., solicitând instanţei să dispună suspendarea executării Documentului constatator având nr. x/29.03.2022 şi nr. y/29.03.2022 emis de Compania de Apă Arad S.A., până la soluţionarea definitivă a litigiului având ca obiect anularea acestui document.

În motivarea cererii, reclamantele au invocat dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 25/15.12.2021, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru suspendarea documentului constatator, respectiv existenţa cazului bine justificat şi paguba iminentă.

Prin sentinţa civilă nr. 1762/18.07.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, conform cărora:, "În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului".

Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare a documentului constatator este instanţa învestită cu fondul cauzei, respectiv cu acţiunea în anularea documentului constatator, cerere care face obiectul dosarului nr. x/2022

În acest sens, s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 1761/18.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, soluţie care se impune şi în prezenta cauză, pentru aceleaşi considerente, în considerarea dependenţei dintre procese.

În final, instanţa a arătat că în speţă a fost respectat termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. pentru invocarea excepţiei, întrucât în şedinţa publică anterioară, din 10.05.2022, părţile, de comun acord, au solicitat amânarea cauzei, ca atare nu era îndeplinită condiţia prevăzută în teza finală de la alin. (2), cea referitoare la posibilitatea părţilor de a pune concluzii. În acest sens, s-a constatat că reclamantele au solicitat amânarea pentru a putea lua cunoştinţă de întâmpinarea depusă, ceea ce înseamnă că acestea nu erau în măsură să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu orice aspect din proces la acel moment.

Dosarul a fost înregistrat la 12.08.2022 pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, instanţă care a pronunţat sentinţa civilă nr. 629/09.09.2022, prin care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

În temeiul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Mai mult prin prevederile Legii nr. 554/2004 stabilesc la art. 10 alin. (3) chiar o competenţă teritorială exclusivă în ceea ce priveşte cererile formulate de către reclamanţii persoane fizice şi juridice de drept privat, respectiv instanţa competentă de la domiciliul sau sediul acestora.

Întrucât Legea nr. 101/2016 prevede o competenţă alternativă şi nu exclusivă, reclamantul avea posibilitatea să aleagă instanţa competentă fie în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, fie în circumscripţia în care îşi are sediul social, fără să facă distincţie între sediul secundar sau principal; or, una dintre reclamante are sucursala cu sediul în Bucureşti, aspect menţionat atât în actele adiţionale la contract, cât şi în actul constatator contestat, iar reclamanta a învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea cauzei, autoritatea competentă Compania de Apă Arad S.A. fiind de acord cu alegerea competenţei de către reclamante, susţinând de asemenea admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad invocată de către reclamante la termenul de judecată din data de 07.09.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Arad - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul are ca obiect suspendarea executării Documentului constatator nr. x/29.03.2022 emis de către pârâta Compania de Apă Arad S.A. (Autoritatea contractantă) până la soluţionarea definitivă a litigiului având ca obiect acţiunea în anularea acestui document, emis în cadrul executării/rezilierii unui contract de achiziţie publică, temeiul juridic invocat de reclamante fiind reprezentat de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 şi de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată la data de 14.04.2022, înainte de modificarea art. 53 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 697 din 12.07.2022.

În considerarea dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., având în vedere data la care a debutat procesul, Înalta Curte reţine că, în speţă, este incident art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 26/18.03.2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul investiţiilor publice, conform căruia:

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, art. (12) din aceeaşi lege prevede că:

"Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante."

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, "În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului", iar alin. (2)1 din acelaşi act normativ, în vigoare la data promovării acţiunii, prevede că "Procedura ordonanţei preşedinţiale nu este admisibilă în materia suspendării rezilierii, rezoluţiunii, denunţării unilaterale sau încetării anticipate a contractelor de achiziţie publică."

Cum, în cauză, litigiul vizează un incident procedural invocat în cadrul unui dosar având ca obiect anularea Documentului constatator nr. x/29.03.2022 emis de către Autoritatea contractantă, conflictul de competenţă urmează a fi tranşat în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 25/15.11.2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care a stabilit:

"competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat şi la eventualele prejudicii aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Deşi nu este lipsită de relevanţă argumentarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă potrivit căreia cererea de suspendare a Documentului constatator nr. x/29.03.2022 se judecă de instanţa învestită cu acţiunea în declararea nulităţii aceluiaşi document, nu trebuie ignorat contextul judiciar în care această instanţă a hotărât asupra competenţei.

Astfel, litigiul considerat principal, obiect al dosarului nr. x/2022 a fost declinat prin sentinţa civilă nr. 1761/18.07.2022, în aceeaşi dată, în favoarea Tribunalului Arad. La rândul lui, Tribunalul Arad a declinat competenţa soluţionării acestei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti, fiind aşadar ivit conflict negativ de competenţă şi în litigiul principal, nesoluţionat încă la data pronunţării regulatorului de competenţă în această cauză, competenţa instanţelor sesizate cu litigiul principal nefiind definitiv stabilită.

De aceea, criteriul competenţei subsecvente, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 nu poate fi considerat valorificabil la acest moment, aşa încât Înalta Curte va soluţiona conflictul exclusiv prin raportare la incidenţa normelor de drept prevăzute de art. 53 alin. (11) şi (12), ca norme de trimitere.

Având în vedere că dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competenţă alternativă între tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi tribunalul în circumscripţia în care îşi are sediul social reclamantul, alegerea instanţei aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Totodată, legea nu face distincţie între sediul secundar sau principal, iar una dintre reclamante are sucursala în Bucureşti, motiv pentru care reclamantele au învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea cauzei.

În plus, Înalta Curte reţine că prima instanţă sesizată nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât competenţa de soluţionare a acţiunii pendinte este reglementată de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, care instituie un caz de competenţă de ordine privată.

Or, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Prin alegerea exprimată de reclamante la momentul promovării acţiunii potrivit art. 116 C. proc. civ., coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, iniţial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2022.