Cassation inadmissible in consumer credit dispute due to statutory bar on extraordinary review

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15.04.2021 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea convenţiei de credit nr. x/CM/31.01.2008 ca urmare a eliminării clauzelor abuzive aflate la art. 3 lit. d), art. 4 lit. a) şi art. 5 lit. a) din contract.

În drept, a invocat dispoziţiile Directivei 93/13/CEE, ale Legii nr. 193/2000 şi practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin sentinţa civilă nr. 434/23.06.2021, Tribunalul Cluj, secţia Civilă Tribunalului Specializat a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei Civile, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 1691/10.09.2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; s-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care a fost respins prin decizia civilă nr. 99/15.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi, păstrând cauza spre judecare, să fie admisă în tot acţiunea în sensul constatării nulităţii absolute a convenţiei de credit nr. x/CM/31.01.2008.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt şi a soluţiilor pronunţate în cauză, autoarea căii de atac a arătat, în esenţă, că a solicitat nulitatea convenţiei de credit, nulitate care intervine pentru nesocotirea unor interese generale prin introducerea în conţinutul convenţiei a clauzelor abuzive ce au determinat împovărarea sa excesivă. Legea nr. 193/2000 privind protecţia consumatorului conţine dispoziţii de interes general; nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes general, protejat de o normă juridică imperativă de ordine publică, este sancţionată cu nulitatea absolută a întregului act.

A susţinut că nulitatea întregului contract intervine la cererea consumatorului, când o astfel de sancţiune este în beneficiul acestuia, iar contractul nul nu mai poate continua.

A arătat că abuzul vânzătorului s-a manifestat nu numai în faza precontractuală, ci şi ulterior pe parcursul derulării convenţiei, astfel că după ce a încasat aproape în întregime suma împrumutată, banca a declarat exigenţa anticipată a împrumutului, a menţionat împrumutul la categoria "credite neperformante" pentru a încasa de la reasigurător suma asigurată pentru acest împrumut, a pus în executare locuinţa familială şi a cesionat creanţa, ceea ce a dus la o îmbogăţire a băncii şi la o "însărăcire" a recurentei.

A invocat Hotărârea pronunţată de CJUE la 3.10.2019 în cauza Dziubak (C-260/18), precum şi art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect acţiunea înregistrată la 15.04.2021, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei să constate nulitatea convenţiei de credit nr. x/CM/31.01.2008 ca urmare a eliminării clauzelor abuzive aflate la art. 3 lit. d), art. 4 lit. a) şi art. 5 lit. a) din contract.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Directivei 93/13/CEE şi ale Legii nr. 193/2000, acte normative care fac parte din cadrul legislativ privind protecţia consumatorilor.

Prin urmare, faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea au fost solicitate a fi valorificate pe calea unei acţiuni pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aceste dispoziţii sunt aplicabile în proces potrivit dispoziţiilor art. 24 şi urm. C. proc. civ., în considerarea datei formulării cererii de chemare în judecată.

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.

Aşadar, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 99/15.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în apel, într-un litigiu privind protecţia consumatorilor.

Faţă de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de nelegalitate în recurs, decizia atacată circumscriindu-se ipotezei prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 99/15.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2022.