Civil damages claim: ex officio declination of territorial jurisdiction based on contractual forum clause deemed invalid due to failure to raise private-order competence exception

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată 30.12.2021 pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea societăţii reclamante, cu titlul de despăgubiri, a sumei de 200.000 RON, sub rezerva majorării, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350, art. 2009, art. 2018 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa nr. 37/COM/2022, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, acţiunea cu care a fost învestită are un petit principal, prin care reclamanta urmăreşte recuperarea sumei de 200.000 RON de la pârâtă, astfel că, în mod evident, această valoare atrage competenţa materială a judecătoriei conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., fiind lipsit de importanţă sub aspectul regulilor de competenţă, faptul că reclamanta a solicitat suma de 200.000 RON, sub rezerva majorării, în acest sens fiind prevederile art. 106 alin. (1) C. proc. civ.

Sub aspect teritorial, instanţa a reţinut că reclamanta invocă, în susţinerea temeiniciei pretenţiilor sale, existenţa a două contracte de asigurare (RCA şi CASCO), fiind evident că, prin învestirea Tribunalului Alba, aceasta s-a prevalat de dispoziţiile art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin urmare, reţinând că sediul social declarat al reclamantei este în localitatea Abrud, prin prisma prevederilor legale anterior menţionate, a stabilit că Judecătoria Câmpeni este instanţa competentă să soluţioneze litigiul de faţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub acelaşi nr. de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 504/2022 din 31 mai 2022, Judecătoria Câmpeni a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii.

Pentru a decide astfel, instanţa, la primul termen de judecată, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Câmpeni, având în vedere articolul 10 pct. 1 din contractul nr. x/25.10.2019, acesta prevăzând că orice dispute care se nasc în legătură cu respectiva convenţie ori cu privire la încheierea, executarea, valabilitatea sau încheierea convenţiei se vor soluţiona de către instanţa judecătorească competentă de la sediul finanţatorului.

Reţinând că, prin contractul menţionat mai sus se prevede o competenţă exclusivă pentru soluţionarea eventualelor litigii născute în baza contractului, şi având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că sediul finanţatorului nu se află în raza teritorială de competenţă a acestei instanţe şi pentru că părţile au convenit ca singura instanţă competentă să fie cea de la sediul finanţatorului, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti competenţa pentru soluţionarea cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia II-a civilă, sub nr. x/2021, care, prin sentinţa civilă nr. 7712/2022 din 23 septembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă; a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei Judecătoriei Câmpeni. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Câmpeni şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, faptul că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, iar reclamanta nu avea această posibilitate, deoarece îşi exercitase dreptul de opţiune în momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, prin neinvocarea competenţei teritoriale, a apreciat că, între părţile raportului litigios a intervenit un acord de voinţă cu privire la atribuirea competenţei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Având în vedere că obiectul prezentei cauze nu atrage competenţa teritorială exclusivă a unei instanţe şi că nu priveşte drepturi de care părţile nu pot să dispună după naşterea dreptului la acţiune, instanţa a apreciat că norma privind competenţa de soluţionare a cauzei este de ordine privată şi nu putea fi invocată din oficiu de către Judecătoria Câmpeni, ci trebuia să fie pusă în discuţie numai dacă pârâta înţelegea să se prevaleze de dispoziţiile art. 107 sau 113 alin. (3) C. proc. civ. prin întâmpinare.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Câmpeni - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri civile, rezultate din modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor brokerului de asigurare.

Aşadar, reclamanta a dedus judecăţii o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dreptul comun.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţă este de ordine privată.

Dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competenţa teritorială de drept comun în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dat fiind că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. permite părţilor ca, în anumite condiţii, să aleagă o altă instanţă decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc un caz de competenţă teritorială relativă. Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

În speţă, se constată că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei învestite prin declinare de la Tribunalul Alba Iulia, la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Câmpeni s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce vreo excepţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2021.