Peremption of civil appeal due to procedural inaction following suspension and annulment of unstamped resumption request
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice upheld the lower appellate decision dismissing the plaintiff's claims by declaring the appeal (recurs) perished, leaving the first-instance dismissal and the appellate rejection of the plaintiff's suit effectively final. The dispute concerned a request for the nullity or resolution of a real estate services contract concluded in September 2019, seeking the restitution of 237,750 RON and statutory interest. The appeal was filed in August 2021 but remained in neglect for over six months following the suspension of proceedings in December 2021, as the plaintiff's subsequent motion to reschedule the case was annulled for lack of proper stamping fees, failing to interrupt the limitation period. Relying on the mandatory procedural consequences under Article 416 and Article 420 of the Civil Procedure Code, the court ex officio determined that the six-month statutory period for procedural inaction attributable to the parties had expired, resulting in the automatic extinction of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (2) C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ; Peremption of civil appeal due to procedural inaction following suspension and annulment of unstamped resumption request: Prin încheierea din 14 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 06.07.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat a se dispune, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.:
1.în principal, declararea nulităţii Contractului de servicii imobiliare din 12.09.2019, încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L., precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului menţionat, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei în cuantum de 237.750 RON, achitată de către A. S.R.L., în temeiul contractului amintit anterior;
2.în subsidiar, rezoluţiunea Contractului de servicii imobiliare din 12.09.2019, încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L., precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului menţionat, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei în cuantum de 237.750 RON, achitată de către A. S.R.L., în temeiul contractului amintit anterior;
3.în cazul admiterii oricărui capăt de cerere de mai sus, obligarea societăţii pârâte la plata dobânzii legale, aferentă sumei în cuantum de 237.750 RON, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, şi până la data restituirii efective a sumei în cuantum de 237.750 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 2344/24.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 831/A din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
La 30 august 2021, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei-reclamante, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului.
La 14 septembrie 2021, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 14 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului.
La 15 decembrie 2021, recurenta-reclamantă a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea din 01 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost anulată ca netimbrată cererea de repunere a cauzei pe rol şi a fost menţinută măsura suspendării judecăţii recursului.
La 17 iunie 2022, intimata-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se constate că a intervenit perimarea recursului.
Examinând excepţia perimării prezentului recurs, invocată de instanţă din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 420 alin. (2) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".
Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.
Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:
"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 14 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar părţile nu au formulat o cerere de reluare a judecăţii.
Instanţa supremă nu poate reţine caracterul întreruptiv al cererii de repunere a cauzei pe rol, formulată de recurenta-reclamantă la 15.12.2021, întrucât fiind anulată, ca netimbrată, prin încheierea din 01.03.2022, este lipsită de eficienţă juridică.
Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 14 decembrie 2021, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, astfel că, la data de 15 iunie 2022 a intervenit perimarea.
Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 831/A din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 831/A din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2022.