Jurisdictional Competence for Prosecutors' Labor Disputes: Inapplicability of Article 127 CCP Derogation and Application of General Labor Law Rules

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă, la data de 24 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în contradictoriu şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună: obligarea pârâţilor la calculul corect, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare, pentru viitor, şi acordarea în integralitate a sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, în procentul de 45% aplicat la o indemnizaţie lunară de încadrare neplafonată calculată cu luarea în considerare şi aplicarea coeficientului de multiplicare 19 aşa cum sunt îndreptăţiţi, conform titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 104 din 02.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2019 definitivă, şi prin raportare la VRS 605,225 RON conform Ordinului nr. 2295/07.12.2021 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la plata, pentru fiecare lună, pentru fiecare reclamant în parte, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plătii efective şi la emiterea ordinului corespunzător de către ordonatorul principal de credite procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 729/2022 din 16 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui, excepţie invocată din oficiu şi, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Suceava.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

La data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanţii aveau calitatea de procuror/procuror pensionat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi aceştia au chemat în judecată Tribunalul Vaslui şi Curtea de Apel Iaşi, iar, potrivit art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 127 C. proc. civ. instanţa a reţinut că acesta conţine o derogare de la normele generale de competenţă teritorială, în sensul că reclamanţii au obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, raportate la prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. având în vedere calitatea de pârât al acestei instanţe.

A mai reţinut că prin Decizia nr. 290/2018 Curtea Constituţională a decis că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, situaţie avută în vedere de către Curtea Constituţională şi la pronunţarea Deciziei nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

Instanţa a admis excepţia invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Suceava, având în vedere că această instanţă se află în circumscripţia Curţii de Apel Suceava, învecinată cu Curtea de Apel Iaşi.

2.2). La data de 30 iunie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava, secţia I civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 1187/2022 din 12 septembrie 2022, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în favoarea Tribunalului Vaslui; a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Suceava şi Tribunalul Vaslui; a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Î.C.C.J., pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi, în atare condiţii, tribunalul a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., rap. la dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol, ci dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 ce prevăd că, în materia conflictelor individuale de muncă, competenţa revine instanţei de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

Prin urmare, a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Vaslui.

Astfel, a considerat că, prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor alin. (1) se înţelege "transpunerea" întocmai a ipotezei reglementate de alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. în cazul procurorilor şi grefierilor, aşa cum s-a arătat mai sus. Fiind vorba despre o normă specială, de excepţie, aceasta este de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis), ceea ce înseamnă că această excepţie nu trebuie extinsă la alte situaţii, pe care norma juridică respectivă nu le prevede.

Instanţa a reţinut că, în situaţia de faţă, această condiţie nu este îndeplinită având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanţii nu funcţionează ca procurori la parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza, respectiv, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi nici la parchetul de pe lângă instanţa superioară celei competente să soluţioneze litigiul, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, de asemenea, reţinând că şi în jurisprudenţa Î.C.C.J., în materie, s-a statuat că în cazul unui litigiu de muncă în care reclamantul este procuror la parchetul de pe lângă o judecătorie, instanţa competentă este tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă (art. 210 din Legea nr. 62/2011). (Decizia nr. 2165 din 19 octombrie 2021, pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele considerente:

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În speţă, reclamanţii, procurori şi foşti procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, au învestit instanţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ca şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi procurorilor.

Prin urmare, având în vedere că parte din reclamanţi îşi desfăşoară activitatea în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, unitate de Parchet care nu este cea de pe lângă Tribunalul Vaslui, şi nici de pe lângă o instanţă superioară celei competente să soluţioneze litigiul, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispoziţiile generale ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reglementează competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu se aplică şi în speţa de faţă, întrucât, la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Vaslui - 24 februarie 2022, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situaţia din cauza pendinte.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată; or, în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă şi limitativă interpretare.

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Vaslui.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2022.