Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2139/2022 AI generated

Insurance exclusion clauses and limits of cassation review: factual re-evaluation of employee misconduct and contractual interpretation of policy scope

Case Number Decizia nr. 2139/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the insurer-appellee’s opponent’s appeal and confirmed the lower appellate court’s dismissal of the claimant’s damages suit, upholding the initial finding that contractual exclusions barred indemnification; consequently, the claimant was ordered to pay approximately 58,600 RON in litigation costs. The dispute centered on an insurance claim for damages to a wastewater treatment plant and a residential complex, where the claimant argued the appellate court erroneously applied exclusions for theft and employee misconduct based on a parallel penal investigation for fraudulent bankruptcy. The Court held that the appellate court correctly applied the policy exclusions for acts committed by the insured’s employees or agents, including crimes against property, regardless of the specific criminal qualification (fraudulent bankruptcy vs. theft), and that the appellate court’s reliance on expert evidence regarding the absence of forced entry and the existence of intentional acts constituted a valid factual assessment rather than a legal error. The appeal was rejected because the arguments sought to re-litigate the merits and probative value of evidence, which falls outside the jurisdiction of the cassation instance for reviewing illegality under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code, and the lower court’s decision was found to be properly motivated.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 241 C. pen, art. 2216 alin. (3) C. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ; Insurance exclusion clauses and limits of cassation review: factual re-evaluation of employee misconduct and contractual interpretation of policy scope: The dispute centered on an insurance claim for damages to a wastewater treatment plant and a residential complex, where the claimant argued the appellate court erroneously applied exclusions for theft and employee misconduct based on a parallel penal investigation for fraudulent bankruptcy. The Court held that the appellate court correctly applied the policy exclusions for acts committed by the insured’s employees or agents, including crimes against property, regardless of the specific criminal qualification (fraudulent bankruptcy vs. theft), and that the appellate court’s reliance on expert evidence regarding the absence of forced entry and the existence of intentional acts constituted a valid factual assessment rather than a legal error. The appeal was rejected because the arguments sought to re-litigate the merits and probative value of evidence, which falls outside the jurisdiction of the cassation instance for reviewing illegality under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code, and the lower court’s decision was found to be properly motivated.

Keywords

AI generated
contractual damages insurance policy fraudulent insurance claim insurance exclusion clause dismissal for theft scope of review in cassation

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) C. proc. civ
8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că, hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, a clauzelor contractelor de asigurare încheiate cu intimata-pârâtă B.
art. 241 C. pen
S.A., reprezentate de poliţele de asigurare, şi a dispoziţiilor art. 241 C. pen., ce reglementează infracţiunea de bancrută frauduloasă, cât şi interpretarea constatărilor cuprinse în Ordonanţa de clasare din data de 20.08.2020 emisă în dosarul nr.
art. 2216 alin. (3) C. civ
Printr-o altă critică formulată, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit instanţa de apel aplică dispoziţiile art. 2216 alin. (3) C. civ.
art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ
civ., recurenta- reclamantă consideră că, în cauză, sunt incidente motivele de casare prevăzute de aceste dispoziţii legale, hotărârea necuprinzând motivele pe care se întemeiază, conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
art. 493 din C. proc. civ
Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.
art. 24 din C. proc. civ
493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
art. 493 alin. (7) C. proc. civ
La termenul din 16 iunie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 20 octombrie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Şi, mai mult, aprecierile făcute cu privire la situaţia faptică, şi în cadrul acestei critici din recurs, nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Main ground for the decision, cited as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 05 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.205.880 RON (cuantum evaluat provizoriu), reprezentând despăgubiri întemeiate pe poliţele de asigurare nr. x/28.06.2013 şi nr. x/29.05.2013; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la 01.08.2016, s-a formulat de către S.C. C. S.R.L.- prin lichidator judiciar D.. cerere de intervenţie accesorie, solicitând, admiterea cererii de chemare în judecată.

I.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2936/2018, pronunţată la data de 03 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de majorare/fixare a onorariului definitiv, formulată de expert E., şi a dispus fixarea onorariului definitiv la suma de 14.500 RON, restul sumelor avansate de părţi urmând a fi restituite proporţional cu deducerea onorariului cuvenit expertului; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenienta C. S.R.L, şi a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 354.680 RON; s-a admis în parte cererea de intervenţie şi s-au compensat în tot cheltuielile de judecată, astfel încât fiecare parte a suportat propriile cheltuieli de judecată.

I.3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 979, pronunţată la data de 02 iunie 2021, în dosarul nr. x/2019, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2936/03.10.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D. şi intimata A.; a schimbat în parte sentinţa, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată şi respingerii cererii de intervenţie accesorie, ca neîntemeiată; a menţinut, în rest, dispoziţiile, şi a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A., ca nefondat; a fost obligată intimata A. la plata către apelanta B. S.A. a sumei de 100.826 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (fond şi apel).

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A., Bucureşti, solicitând, admiterea recursului promovat, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei în vederea judecării apelului; cu obligarea intimatei- pârâte B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond, apel şi recurs.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că, hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, a clauzelor contractelor de asigurare încheiate cu intimata-pârâtă B. S.A., reprezentate de poliţele de asigurare, şi a dispoziţiilor art. 241 C. pen., ce reglementează infracţiunea de bancrută frauduloasă, cât şi interpretarea constatărilor cuprinse în Ordonanţa de clasare din data de 20.08.2020 emisă în dosarul nr. x/2017, prin raportare la clauzele de excludere la plata despăgubirilor prevăzute în cele două poliţe de asigurare.

Arată recurenta-reclamantă că excluderile de la plata despăgubirilor, prevăzute în clauzele condiţiilor generale ale poliţelor de asigurare, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, nu sunt aplicabile şi justificate din perspectiva cercetărilor efectuate in dosarul nr. x/2017 prin raportare la presupusa săvârşire a infracţiunii de bancrută frauduloasă pentru care este cercetat F. şi alţi inculpaţi, prepuşi ai societăţii asigurate C. S.R.L..

În mod eronat se reţine de către instanţa de apel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. e) si o) ale poliţei x/30.05.2013 sunt excluse de la despăgubire prejudiciile cauzate de furtul simplu, furtul comis de proprii angajaţi, precum şi distrugerile provocate de proprii angajaţi, intrucat condiţiile generale ale acestei poliţe nu cuprind astfel de reglementari. Condiţiile generale ale poliţei pentru G. nr. x/30.05.2013, prin care a fost asigurata staţia de tratare si epurare apa uzata, sunt denumite "Condiţii Generale de Asigurare privind G.", capitolul 3 al acestora necuprinzand astfel de prevederi, el fiind denumit "împrejurări esenţiale referitoare la risc".

Recurenta-reclamantă apreciază că, în speţă, sunt interpretate greşit şi clauzele de excludere de la plata despăgubirilor regăsite în "Poliţa de Incendiu si alte Calamităţi" nr. x din 28.06.2013 si "Condiţiile generale privind asigurarea de incendiu si calamităţi" încheiată pentru asigurarea locuinţelor tip H. şi a bunurilor regăsite în acestea.

A mai susţinut că instanţa de apel în mod greşit aplică dispoziţiile art. 241 C. pen. ce reglementează infracţiunea de bancrută frauduloasă atunci când argumentează admiterea apelului intimatei-pârâte B. şi, deşi instanţa de apel consideră că, în speţă, a fost săvârşită infracţiunea de furt, de către prepusii asiguratului, acest fapt nu rezultă din inscrisurile dosarului de cercetare penală nr. 5940/P/2017 pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile punctului 6 (excluderi), 6.6 ale poliţei de asigurare a locuinţelor "H." nr. x din 28.06.2013. În acest dosar se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de bancrută frauduloasă, de către anumite persoane, în dauna creditorilor, respectiv în dauna A..

Printr-o altă critică formulată, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit instanţa de apel aplică dispoziţiile art. 2216 alin. (3) C. civ. si prevederile art. 13.1.2 din condiţiile generale ale Poliţei nr. x/30.05.2013 şi art. 12.4 Ut. a) din condiţiile generale ale Poliţei nr. x/28.06.2013, atunci când considera ca asiguratul nu a luat masuri in vederea limitării pagubelor şi, de asemenea, că aplică greşit art. 2.2 din condiţiile generale ale Poliţei nr. x/28.06.2W3, considerând că această prevedere "...exclude de la despăgubiri centralele termice, corpurile de iluminat sau aparatele de aer condiţionat", fără a lua în considerare cele stipulate la punctul 2.3, ce acordă despăgubiri pentru bunurile reprezentate de centrale termice maşini, utilaje si bunuri ce compun cartierul de locuinţe tip "H.".

Consideră că, în mod greşit instanţa de apel aplica prevederile 4.7 lit. m) din Secţiunea l- Conditii Specifice ale Poliţei nr. x/30.05.2013, cele două poliţe de asigurare fiind diferenţiate de reglementări specifice, având în vedere faptul că acestea asigură obiecte diferite, iar pe de altă parte, nu pot fi reţinute prevederile punctului 4.7 lit. m) din Secţiunea t- Conditii Specifice ale Poliţei nr. x/30.05.2013.

În fine, prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, întemeiat pe art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., recurenta- reclamantă consideră că, în cauză, sunt incidente motivele de casare prevăzute de aceste dispoziţii legale, hotărârea necuprinzând motivele pe care se întemeiază, conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. atunci când instanţa dispune respingerea apelului promovat de către A., şi nici motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de către Bancă prin întâmpinarea depusă faţă de apelul intimatei-pârâte.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 02.12.2021, sub nr. x/2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă B. S.A., Bucureşti a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 12 ianuarie 2022, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, cu obligarea A. la plata cheltuielilor de judecată.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 31 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 16 iunie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 20 octombrie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, cât priveşte criticile formulate de recurenta-reclamantă, prin care aceasta susţine aplicarea greşită a către instanţa de apel a clauzelor contractuale din poliţele de asigurare încheiate cu intimata-pârâtă B. S.A. Bucureşti, prin prisma constatărilor făcute prin Ordonanţa din data de 20.08.2020, emisă în dosarul penal nr. x/2017, ori a constatărilor făcute de organele de cercetare penală prin cuprinsul acestei Ordonanţe, Înalta Curte apreciază că, asemenea critică este privită ca fiind o chestiune de apreciere a probatoriului, chiar dacă a fost invocată sub aspectul greşitei aplicări a contractului.

În continuare, examinând recursul prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor prin care recurenta-reclamantă susţine lipsa de incidenţă a cazurilor de excludere reţinute de instanţa de apel.

Astfel, deşi se susţine de recurenta-reclamantă greşita reţinere de către instanţa de apel a incidenţei excluderilor de la plata despăgubirilor prevăzute la clauzele din condiţiile generale ale poliţelor de asigurare încheiate, în realitate, din dezvoltarea criticilor, astfel cum au fost formulate în scris, se observă că recurenta readuce în discuţie situaţia de fapt a cauzei, raportându-se, aşa cum s-a arătat şi mai sus, doar la reţinerile şi cercetările efectuate în dosarul nr. x/2017 "prin raportare la presupusa săvârşire a infracţiunii de bancrută frauduloasă pentru care este cercetat F. şi alţi inculpaţi, prepuşi ai societăţii asigurate C. S.R.L."- intimată-intervenientă, s.n.

Se mai arată că, în speţă, nu sunt cercetaţi în legătură cu săvârşirea vreunei fapte penale nici C. S.R.L., nici A.- recurentă-reclamantă, s.n.

Or, toate aceste critici, astfel cum au fost dezvoltate în scris, nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., şi nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute de acest text, fiind critici de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, ce excedează controlului judiciar în recurs.

În continuare, examinând critica prin care recurenta-reclamantă susţine că, în speţă, sunt interpretate greşit de către instanţa de apel şi clauzele de excludere de la plata despăgubirilor regăsite în Poliţa de incendiu şi alte calamităţi nr. x/28.06.2013 şi în Condiţiile generale privind asigurarea de incendiu şi calamităţi încheiată pentru asigurarea locuinţelor tip H. şi, în opinia recurentei, în mod eronat s-au reţinut ca fiind incidente excluderile prevăzute de clauzele 5.3. şi 6.6., se observă că recurenta-reclamantă aduce în dezvoltare tot aspecte de fapt ale cauzei şi probatoriu:,,- 5.3. ce vizează furtul simplu- în speţă, nefiind dovedit un astfel de fapt; -6.6. ce vizează intenţia, ca formă a vinovăţiei, astfel cum rezultă din actele încheiate de organele în drept, a reprezentanţilor legali, ori prepuşii Asiguratului- o astfel de situaţie nu poate fi reţinută cât timp F. şi alte persoane nu au acţionat în dauna persoanei asigurate (C.), ci în dauna creditorilor"; menţionând, totodată, că la acest moment nu există o soluţie în cauză, nici măcar de trimitere în judecată a persoanelor fizice menţionate, fiind posibilă, inclusiv, pronunţarea unei clasări a dosarului penal.

Ba, mai mult, face trimitere şi la probele efectuate: rapoartele de expertiză întocmite în cauză, în fond şi în apel, constată şi evaluează despăgubirile aferente daunelor suferite de bunurile asigurate, fiind posibilă, astfel, apreciază recurenta, obligarea intimatei-pârâte la plata acestor despăgubiri.

Ca atare, toate aceste critici nu sunt veritabile critici de nelegalitate, spre a fi examinate din perspectiva căii de atac a recursului, ci critici de netemeinicie, neputând fi analizate.

Critica prin care recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa de apel aplică şi dispoziţiile art. 241 C. pen., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, excluderile de la plata despăgubirilor conform Poliţelor de asigurare fiind reţinute de către instanţa de apel tocmai pentru pagubele produse de prepuşi ai asiguratului, intimată-intervenientă C. S.R.L., chiar şi acelea cauzate prin săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă în dauna creditorilor, şi nu numai prin săvârşirea infracţiunii de furt, cum greşit se susţine de către recurenta-reclamantă.

Instanţa de apel a reţinut incidenţa cazului de excludere prin raportare la conţinutul clauzelor contractuale aplicabile (lipsa urmelor de efracţie aşa cum acestea au fost descrise prin contract), iar nu prin raportare la o anumită calificare penală a faptelor analizate.

Reţinerea existenţei sau inexistenţei unor urme de efracţie reprezintă o apreciere făcută de instanţă cu privire la situaţia faptică, iar nu o analiză a dispoziţiilor art. 241 C. pen., cum nefondat se arată de către recurentă.

Şi, mai mult, aprecierile făcute cu privire la situaţia faptică, şi în cadrul acestei critici din recurs, nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai mult, se observă că instanţa de apel a reţinut că ceea ce este esenţial este ca fapta asiguratului (care a condus la producerea evenimentului asigurat) să fie săvârşită cu intenţie sau să fie infracţiune contra patrimoniului, art. 19.2.2 din Condiţiile generale ale poliţei privind asigurarea staţiei de epurare neimpunând ca o condiţie pentru a opera excluderea de la acordarea indemnizaţiei cerinţa ca pentru respectiva faptă să fi fost condamnat asiguratul sau prepuşii săi, reţinere care, de altfel, este corectă.

Criticile formulate la pct. III. din recurs, prin care recurenta-reclamantă A. reclamă aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 2216 alin. (3) C. civ. şi ale art. 13.1.2. din Condiţiile generale ale Poliţei nr. x/30.05.2013 şi art. 12.4. lit. a) din Condiţiile generale ale Poliţei nr. x/28.06.2013, urmează, de asemenea, a fi înlăturate, reţinându-se că recurenta readuce în discuţie probatoriile (În speţă, am făcut dovada faptului că bunurile asigurate au beneficiat de pază, fapt dovedit prin depunerea a două contracte de prestări servicii-pază şi a unui contract de instalare sisteme alarmare), reiterând conţinutul acestor contracte.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu se examinează fondul cauzei, ci legalitatea hotărârii recurate, criticile astfel formulate de recurentă neîncadrându-se în motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., şi nici în vreunul din celelalte motive de recurs prevăzute de text.

Critica formulată la pct. IV. din recurs aduce în discuţie obiectul Poliţei de asigurare nr. x/28.06.2013, Condiţiile generale ale acesteia stipulate la art. 2.2. şi art. 2.3., susţinând recurenta-reclamantă că instanţa de apel a aplicat greşit art. 2.2., fără a lua în considerare clauza de la art. 2.3., în care se regăseau despăgubirile pentru bunurile reprezentate de centrale termice, maşini, utilaje şi bunuri ce compun cartierul de locuinţe tip H..

Critica este nefondată, întrucât, din conţinutul Poliţei în discuţie, încheiată pentru obiectivul "Cartier de locuinţe P+1 H." se observă, cu evidenţă, că prin aceasta au fost asigurate doar clădirile, în sens de imobil, locuinţă, astfel cum apare menţionat pe Poliţă: Locuinţă (menţiuni speciale: Cartier locuinţe P+1, Imobile- Cartier "H.", iar nu şi pentru diferite bunuri care intră în categoria "Conţinut", chiar dacă acestea apar enumerate la următoarea clauză, stipulată la art. 2.3. din Condiţiile generale de asigurare aplicabile Poliţei.

Prin urmare, deşi este adevărat că bunurile reprezentând centrale termice, corpuri de iluminat, aparate de aer condiţionat, intră, de principiu, în categoria acoperirilor "Conţinut", în speţă, asiguratul C. a asigurat doar clădirile, iar nu şi conţinutul acestora, astfel cum enumeră recurenta-reclamantă, şi, în aceste condiţii, se reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2.2. din Condiţiile generale de asigurare aplicabile Poliţei încheiate pentru obiectivul "Cartier de locuinţe P+1 H.".

În fine, Înalta Curte reţine lipsa de fundament şi a criticii din cadrul acestui motiv de recurs, menţionată la pct. V., prin care se invocă greşita aplicare a prevederilor art. 4.7. lit. m) din Condiţiile specifice aplicabile Poliţei nr. x/30.05.2013 încheiată pentru obiectivul "Staţie compactă de tratare şi epurare apă uzată tip compact WW300...".

Aceasta, întrucât, ambelor Poliţe de asigurare încheiate le sunt aplicabile atât Condiţiile generale de asigurare, cât şi Condiţiile specifice aplicabile, iar, de altfel, o clauză similară este cuprinsă inclusiv la art. 22.1.12. din Condiţiile generale aplicabile acestei Poliţe.

Şi aici, în dezvoltarea acestei critici din recurs, recurenta-reclamantă aduce în discuţie proba, aprecierea probatoriului: "Pe de altă parte, nu pot fi reţinute prevederile punctului 4.7. lit. m) din Secţiunea I - Condiţii specifice ale Poliţei nr. x/30.05.2013, întrucât, ... nu s-a făcut dovada faptului că bunurile asigurate au fost sustrase de către prepuşii asiguratului, aceştia fiind cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de bancrută frauduloasă" - ceea ce, evident, nu poate fi analizat.

De altfel, din cuprinsul aproape întregului memoriu de recurs, Înalta Curte observă că, în realitate, recurenta-reclamantă, invocând pretinsa aplicare greşită a unor dispoziţii legale, tinde spre o reapreciere a probelor de la dosar, a statuărilor în fapt reţinute de instanţa de apel.

Se impune a se preciza că în calea recursului nu se devoluează fondul, nu se examinează probele, ci doar legalitatea hotărârii, respectiv, corecta aplicare a legii, prin raportare la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.., astfel că, modul în care instanţele au apreciat şi interpretat probele administrate în cauză stabilind pe baza acestora situaţia de fapt, nu se pot constitui într-un motiv de nelegalitate în sensul reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, modul de apreciere a probelor de la dosar, starea de fapt dedusă din probaţiune invocate ca fiind greşit reţinute nu sunt de natură a atrage nelegalitatea deciziei recurate, constituind aspecte ce ţin de aprecierea probelor de către instanţă, de eventuala netemeinicie a unei hotărâri judecătoreşti, ceea ce excede competenţelor instanţei de recurs, astfel că aceste motive nu vor fi supuse controlului Înaltei Curţi, fiind motive de temeinicie, nu de nelegalitate a hotărârii recurate.

În fine, Înalta Curte constată că este nefondat şi ultimul motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., decizia instanţei de apel fiind motivată şi sub aspectul respingerii apelului promovat de către Bancă.

Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă A. în mod nefondat susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază atunci când instanţa de apel a soluţionat apelul său, şi nici motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de aceasta prin întâmpinarea depusă faţă de apelul pârâtei B. S.A.

Astfel, într-adevăr, la pag. 19 din decizie, aşa cum şi recurenta-reclamantă specifică, instanţa de apel a reţinut: "Însă, având în vedere soluţia asupra apelului pârâtei, precum şi argumentele expuse la punctul A al prezentelor considerente referitoare la excluderea de la despăgubire a prejudiciilor produse Staţiei de epurare şi locuinţelor din C. (ca urmare a faptului că lipsa componentelor staţiei şi nefuncţionarea acesteia sau demontarea amenajărilor interioare ale imobilelor şi distrugerile cauzate au fost pricinuite prin acţiunile reprezentantului asiguratului şi prepuşilor săi), Curtea apreciază că nu se mai impune examinarea acestor critici".

Însă, ceea ce omite recurenta-reclamantă este că, tot instanţa de apel, în continuare, motivează:,,...întrucât nu are nicio relevanţă aspectul că pot fi evaluate daunele la cele două obiective asigurate şi că există rapoarte de expertiză care au stabilit un anumit cuantum al prejudiciului, în condiţiile în care prezenta instanţă a statuat că sunt incidente clauzele de excludere a despăgubirilor din cele două poliţe de asigurare".

Ca atare, faţă de aceste argumente, nu se poate susţine cu temei că hotărârea recurată nu este motivată, cum nefondat critică recurenta-reclamantă în cadrul acestui ultim motiv de recurs invocat.

Înalta Curte reţine că a fost respectată obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ. instanţa de apel a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 C. proc. civ., fiind arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza deciziei pronunţate.

Înalta Curte reţine, astfel, caracterul nefondat al criticilor circumscrise acestui motiv de casare, întrucât, aşa cum s-a redat mai sus, hotărârea instanţei de apel cuprinde argumentele pe care şi-a fundamentat soluţia pronunţată, chiar dacă acestea sunt succint, concentrat exprimate.

Ceea ce mai trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită în cauză, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, astfel că, şi din această perspectivă, sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă.

În considerarea argumentelor expuse, limitat la motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.., care se găsesc a fi nefondate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., ca nefondat.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.., cererea intimatei-pârâte B. S.A., Bucureşti privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs este întemeiată, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.

În raport cu soluţia pronunţată în recurs, dată fiind culpa procesuală a recurentei-reclamante A. în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 58.626,92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată specifice fazei procesuale a recursului, reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar, filele x.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 979 din 02 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă A. să plătească intimatei-pârâte B. S.A. suma de 58.626,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2022.