Territorial jurisdiction for social insurance pension litigation involving court clerks under Civil Procedure Code Article 127

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată, la 12.10.2021, sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DOLJ ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, cuvenite mamei sale, conform adeverinţei tip nr. 16/A/6.09.2021, rectificată, emisă în baza deciziei civile nr 413/2020 a Tribunalului Dolj, în dos civ nr. 7356/63/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 195/2020 a Curţii de Apel Craiova şi la emiterea unei noi decizii în acest sens.

În drept a invocat dispoziţiile art. 120 din L. 263/82010, art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, art. 127 C. proc. civ., decizia nr. 290/2018 a CCR.

Prin sentinţa civilă nr. 1745/MAS din 13 decembrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a constatat că reclamanta, în calitate de urmaş al mamei sale, are domiciliul în Craiova, iar obiectul litigiului îl constituie recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia, fostă dactilografă la Tribunalul Dolj.

A reţinut instanţa art. 127 C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă facultativă, şi faptul că interdicţia operează numai raportat la calitatea părţii reclamante, aşa cum e prevăzută expres în alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., adică "în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.’, ipoteza nefiind incidentă în cauză, întrucât autoarea reclamantei a avut calitatea de dactilograf, astfel cum a rezultat atât din considerentele cererii de chemare în judecată, dar şi din sentinţa civilă nr. 413/2020 a Tribunalului Dolj.

A mai reţinut că sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ., "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanta, ca grefier, aşa cum a precizat prin cererea de la dosar, dar şi raţionamentul ICCJ, exprimat în decizia RIL nr. 7/2016, în sensul că interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. nu poate fi reţinută şi pentru că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză, iar dacă pricina ar ajunge în calea de atac, pe rolul curţii de apel, unde lucrează reclamanta, partea interesată este cea care apreciază dacă este necesar să solicite strămutarea cauzei pentru bănuială legitimă. Aşadar, în situaţia în care reclamantul funcţionează la o instanţă superioară, iar calea de atac exercitată urmează să fie soluţionată de instanţa la care funcţionează, remediul procesual este strămutarea reglementată de art. 140 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 10.06.2022.

Prin sentinţa nr. 1917/2022 din 6 septembrie 2022, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, dispoziţiile art. 154 alin. (1) şi art. 156 din L.263/2010, art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., cu modificările prin Legea nr. 310/2018.

De asemenea, a reţinut că reclamanta din prezentul dosar deţine funcţia de grefier în cadrul Curţii de Apel Craiova, astfel cum rezultă din precizarea depusă de aceasta la dosarul Tribunalului Braşov şi din verificările efectuate pe portalul instanţei.

Totodată, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei .

Pe de altă parte, art. 127 C. proc. civ., statuează la alin. (3) raportat la alin. (1) că dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa unei instanţe inferioare acesteia va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei inferioare celei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant al unei pricini .

În speţă d-na A. are calitatea de grefier în cadrul Curţii de Apel Craiova, iar competenţa teritorială a soluţionării cauzei ar aparţine Tribunalul Dolj conform art. 154 alin. (1) din L.263/2010, fiind instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul aceasta.

Însă cum Tribunalul Dolj este instanţă inferioară Curţii de Apel Craiova, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Curţii de Apel Craiova, iar prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale.

Înalta Curte reţine că regula în funcţie de care se stabileşte competenţa teritorială în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale este reglementată de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, însă, prin edictarea art. 127 din C. proc. civ., legiuitorul a instituit o excepţie de la această regulă.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acţiunii, respectiv 12 octombrie 2021, prevăd că, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". De asemenea, alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

Ca atare, aceste dispoziţii au în vedere ipoteza în care grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care grefierul îşi desfăşoară activitatea sau ipoteza în care grefierul are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei inferioare faţă de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Reclamanta are domiciliul în în Craiova, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, acţiunea formulată de aceasta ar fi de competenţa Tribunalului Dolj, în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul.

Având în vedere însă că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Curţii de Apel Craiova, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. Conform acestora sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel vecine Curţii de Apel Craiova.

Astfel, de vreme ce Curtea de Apel Braşov, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Braşov, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Dolj, rezultă că Tribunalul Braşov este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În final, trebuie menţionat că cele stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia 7/16.05.2016, invocate prin considerentele hotărârii de declinare a Tribunalului Braşov, nu sunt aplicabile în speţă, având în vedere că decizia susmenţionată vizează art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare înainte de modificarea textului legal prin Legea nr. 310/2018.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.