Inadmissibility of recurs in social security disputes due to statutory exclusion under Art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi Casa Naţională de Pensii Publice, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei din 10.05.2021, anexa la decizia din 10.05.2021, buletinul de calcul din 27.04.2021, emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova să-i stabilească şi plătească pensia, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în solidar.

Prin sentinţa civilă nr. 3021/8 decembrie 2021, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Casa Naţională de Pensii Publice şi a respins acţiunea faţă de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, precum şi contestaţia formulată în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, ca neîntemeiată.

Contestatoarea A. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 3021/8 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, încheierii de amânare a pronunţării cauzei din data de 24.11.2021, precum şi împotriva încheierilor pronunţate în aceeaşi cauză şi a actelor de procedura efectuate, apreciindu-le nelegale şi netemeinice.

Prin decizia nr. 1081 din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 3021/8 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, precum şi a încheierilor din data de 29.09.2021 şi a încheierii din 24.11.2021, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi Casa Naţională de Pensii Publice, cu sediul în Bucureşti.

Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1081 din 11 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că au fost eludate prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, tribunal şi curte, rejudecarea, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu stabilirea şi plata pensiei pentru limită de vârstă în ambele sisteme.

Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar ulterior, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 1081 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1081 din 11 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1081 din 11 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.