Stay of Insurer's Appeal in Bankruptcy Lifted; Case Remanded for Continuation

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea inregistrată, la data de 2 octombrie 2020, pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta D. S.A. obligarea la plata daunelor morale suferite de catre reclamanţi ca urmare a decesului numitei E., survenit in accidentul rutier din data de 06.10.2019, in localitatea Baltati, jud. Iasi, respectiv câte 250.000 Euro, precum şi plata de dobanzi penalizatoare începând cu data producerii accidentului şi până la data plăţii efective şi actualizarea sumelor cu rata de inflaţie.

Prin sentinţa nr. 487/civ din 16 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., a fost obligată pârâta să plătească cu titlu de daune morale reclamanţilor A. şi B. câte 100.000 Euro, iar reclamantei C. 50.000 Euro, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata integrală; s-a luat act de precizarea reclamanţilor privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei nr. 487/civ din 16 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat apel pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE ŞI D. S.A. prin F., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea insolvenţei nr. 85/2014, a constatat suspendată de drept judecata apelului formulat de D. S.A., în insolvenţă, prin administrator judiciar F., în contradictoriu cu intimaţii B., A. şi C..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 507/09.02.2022, Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii insolvenţei Societăţii de Asigurare şi D., precum şi dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea insolvenţei nr. 85/2014, potrivit cărora hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

Împotriva acestei încheieri, reclamanţii A., C. şi B. au declarat recurs, întemeiat pe art. 414 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea reluării judecării.

În argumentarea cererii de recurs, redându-se dispoziţiile alin. (4) al art. 262 din Legea nr. 85/2014, s-a susţinut, în esenţă, că art. 262 se impune a fi aplicat prin raportare la art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, sens în care s-a făcut trimitere la prevederile art. 242 din lege.

Totodată, s-a arătat că Secţiunea a 6-a din Capitolul I al Legii nr. 85/2014 (art. 132 - art. 144) se referă la procedura de reorganizare a unui debitor insolvent. Raţiunea acestei opţiuni de reglementare se explică prin faptul că asigurătorii intră totdeauna în faliment, în cazul lor lipseşte etapa de reorganizare. Astfel, numai prevederile art. 132 - art. 144 din capitolul I al legii sunt exceptate de la aplicare în falimentul unui asigurător, nu şi cele ale art. 75 alin. (2), prin prisma art. 242.

Argumente care susţin interpretarea de mai sus constau în aceea că recurenţii din prezenta cauză nu deţin încă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei apelante D.. Creanţa lor va dobândi aceste caractere abia în momentul pronunţării soluţiei definitive din dosarul pendinte. Consecutiv, reclamanţii nici nu s-au putut înscrie la masa credală a D.; s-a apreciat că teza a doua din art. 262 se referă la creanţele creditorilor de altă natură.

De asemenea, fiind vorba despre falimentul unui asigurător, devin incidente cauzei şi prevederile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor dar şi cele ale Normei ASF nr. 24/2019 privind Fondul de garantare a asiguraţilor.

Astfel, în temeiul art. 121 din Legea nr. 213/2015, cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021, de la data publicării în M. Of a Deciziei ASF prin care se constată existenţa indicilor de insolvenţă a unui asigurător, se naşte dreptul creditorilor asigurătorului falit/insolvent de a solicita plata sumelor cuvenite de la FGA (vezi Decizia ASF nr. 1148 din 17 septembrie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021).

Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 500.000 RON, astfel că soluţia din dosarul pendinte nu va influenţa cu nimic masa credală prin prisma mecanismului instituit de legiuitor în cadrul Legii nr. 213/2015.

La 10.07.2022, intimata a transmis întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună suspendarea şi să se constatate încetarea procesului faţă de aceasta, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; tototdată, a arătat că Hotărârea intermediară nr. 507/2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, in dosar x/2021, a rămas definitivă prin decizia nr. 655/20.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti.

La 25.07.2022, recurenţii au transmis răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor intimatei.

La 12.10.2022, recurenţii au transmis note scrise, prin care au solicitat respingerea apărărilor intimatei având în vedere decizia nr. 19 din 3.10.2022, pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii şi dispoziţiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurenţii-reclamanţi este fondat, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevăd următoarele: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului".

Articolul 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 statuează că hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, iar creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit legii speciale.

Se reţine, deci, că obiectul acestei norme vizează stabilirea efectelor hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare în ceea ce priveşte soarta juridică a acţiunilor judiciare, a celor extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 262 alin. (4) se completează cu art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare este reglementat într-un capitol distinct al legii, anume în Capitolul IV din Titlul II din actul normativ de referinţă.

În Secţiunea I din Capitolul IV al legii speciale se dispune, prin art. 242, că "prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Această normă, fiind plasată în Capitolul IV din Titlul II, trimiterea, din conţinutul ei, la dispoziţiile Capitolului I nu poate privi decât prevederile Capitolului I din acelaşi Titlu II al Legii.

Or, Capitolul I din Titlul II este constituit din prevederile art. 38 - art. 182 ale Legii şi este divizat în 9 Secţiuni, iar singura dintre aceste secţiuni pe care legiuitorul - prin dispoziţiile art. 242, anterior citate, - o exclude, în mod expres, de la aplicare în ceea ce priveşte falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare este Secţiunea a 6-a, secţiune care este constituită din segmentul de texte de la art. 132-144 din Legea nr. 85/2014.

Ca atare, prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, fiind plasate în cuprinsul Capitolului I din Titlul II, rezultă că sunt aplicabile în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte falimentul societăţilor de asigurare sau de reasigurare, date fiind dispoziţiile art. 242 din Legea nr. 85/2014.

Totodată, este de menţionat că, în considerentele deciziei nr. 36 din 30 ianuarie 2018 a Curţii Constituţionale, publicate în M.O., Partea I, nr. 431 din 22 mai 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în raport cu art. 21 din Constituţia României, privind accesul liber la justiţie, s-a reţinut că Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, şi excepţii de la această suspendare de plano a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepţii care sunt cuprinse, spre exemplu, la art. 75 alin. (2) lit. a) - (paragraful 19) şi că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa şi, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte şi dispoziţiile art. 75, care conţin şi excepţii de la procedura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului), cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol - (paragraful 21).

În concluzie, susţinerile recurenţilor-reclamanţi sunt fondate, Legea nr. 85/2014 introducând, în mod expres, şi excepţii de la această suspendare de plano a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepţii care sunt cuprinse şi la art. 75 alin. (2) lit. a) din lege.

Se constată, aşadar, că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost aplicate în mod greşit de instanţa de apel, deoarece legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii, precum şi acţiunile civile din procesele penale.

Întrucât art. 75 din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepţie, iar dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot produce efecte, în speţă dedusă judecăţii, în ceea ce priveşte calea de atac promovată de către societatea debitoare, Înalta Curte constată că nu se impunea suspendarea prezentei cauze.

În lumina acestor considerente trebuie menţionat şi faptul că, prin Decizia nr. 19 din 3 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a pronunţat următoarea soluţie:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare faţă de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanţelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2022."

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.