Military pensioner's challenge to appellate reversal sent to Court of Appeal for lack of jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 08.07.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună: efectuarea de către pârâtă a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu data de 01.04.2017, avându-se în vedere H.G. nr. 1/2017; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor dispoziţiilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, începând cu data de 01.04.2017 şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 3092/04.11.2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi a fost obligată pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.04.2017, prin raportare la o soldă de funcţie în valoare de 1450 RON, şi la emiterea unei decizii în acest sens, precum şi la plata diferenţelor dintre pensia astfel calculată şi cea achitată efectiv, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, retroactiv, începând cu data de 01.04.2017 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Prin decizia civilă nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat sentinţa apelată, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, care a fost înregistrat, la 2 mai 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Recurentul A. a arătat că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., iar motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor vor fi depuse printr-un memoriu separat; motivele de recurs au fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 31.05.2022

Ulterior, la 12 septembrie 2022, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2). pct. 2 din C. proc. civ., dl A. a depus o "cerere de modificare/precizare a cererii de chemare în judecată", prin care a susţinut, în esenţă, că înţelege să completeze "motivarea/să modifice obiectul acţiunii/cauza acţiunii" împotriva deciziei civile nr. 3714/2021 din 24.06.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020, de către Curtea de Apel Bucureşti.

În cuprinsul cererii s-a arătat că la dosarul cauzei se află adeverinţa transmisă de fostul angajator - Garda de Coastă Constanţa, adeverinţă aflată la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale cu elementele salariale care nu se regăsesc în decizia de pensionare.

În aceste condiţii, se consideră că, în mod nejustificat, instanţa de apel a reţinut doar motivele invocate de apelantă, fără a cerceta că la dosarul cauzei angajatorul a transmis adeverinţa cu elementele salariale actualizate în conformitate cu prevederile legale.

S-a mai susţinut că, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut şi a făcut referire la art. 60 din Legea nr. 223/2015, în condiţiile în care solicitările din prezenta cauză sunt cele prevăzute de art. 28 din Legea 223/2015, actualizare care are loc la momentul deschiderii drepturilor de pensie, şi nu ulterior stabilirii acestor drepturi.

Or, în acesta situaţie trebuie făcută distincţia dintre momentul pensionarii, când pensia se stabileşte prin raportare la o baza de calcul formată din media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de baza în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie şi cel ulterior, al actualizării conform art. 60 din legea nr. 223/2015.

Distincţia rezultă din interpretarea literală a termenilor uzitaţi în art. 28 în special alin. (3) şi 60 din lege, în forma de la data de 01.01.2016 valabilă până la data de 22.12.2016, perioadă în care a fost pensionat reclamantul, dar şi din topografia textelor.

În final, a arătat că depune contestaţia în anulare, în două exemplare şi că solicită obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

La 15 iunie 2022, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de apel, ca fiind temeinică şi legală.

În şedinţa publică din 19 octombrie 2022, autorul căii extraordinare de atac a arătat că înţelege să modifice recursul exercitat în contestaţie în anulare, iar instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale, reţinând cauza în pronunţare sub acest aspect.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei sale materiale, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 505 alin. (1) C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare.

Principiul disponibilităţii, reglementat prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., obligă instanţa să statueze asupra celor solicitate de părţile din proces, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile şi apărările formulate în condiţiile legii.

Se constată că dl A. a depus la data de 12 septembrie 2022 o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, arătând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că, în şedinţa publică din 19 octombrie 2022, autorul căii extraordinare de atac a arătat că înţelege să modifice recursul exercitat în contestaţie în anulare,

În acest context juridic, se reţine că, fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a vreunei instanţe ierarhic superioare.

În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situaţiilor reglementate de prevederile art. 503 şi 504 C. proc. civ.

Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., principiu care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că, în speţă, se solicită anularea deciziei civile nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021 către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată, din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021 către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.