Nullity of water supply contract clauses conflicting with mandatory public regulation; failure to substantiate cassation grounds under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul MUNICIPIUL MANGALIA PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din contractul nr. x/14.08.2012 încheiat între părţi; repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumelor de bani achitate de reclamant în baza acestei clauze contractuale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1764 din 9 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională şi a fost declinată cauza în favoarea secţiei a II-a Civile.

Prin încheierea nr. 643 din 20 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei şi s-a dispus trimiterea cauzei secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 31/CA din 14 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa materială procesuală în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 219 din 20 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL MANGALIA PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 437 din 23 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul declarat de apelant-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva sentinţei civile nr. 219 din 20 februarie 2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A., ca nefondat; a fost obligat apelantul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.785 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

În susţinerea recursului declarat, recurentul-reclamant arată că instanţa de judecată a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material cuprinse în art. 1.247 C. civ. şi în art. 215 alin. (1) din Regulamentul cadru adoptat prin Ordinul N.R.S.C. nr. 88/2007.

Astfel cum susţine recurentul-reclamant, prevederile cuprinse în art. 9 alin. (3) din contractul nr. x/2012 încalcă art. 215 alin. (1) din Regulamentul Cadru adoptat prin Ordinul 88/2007, act normativ ce reglementează un serviciu comunitar de interes public, respectiv alimentarea cu apă şi canalizare.

Articolul 215 alin. (1) din Regulamentul Cadru adoptat prin Ordinul nr. 88/2007, astfel cum arată recurentul-reclamant, trebuia preluat în contractul cadru al A. S.A., deoarece aceste prevederi sunt imperative şi obligatorii.

Recurentul-reclamant susţine că, aparent, Regulamentul-Cadru prevăzut de Ordinul nr. 88/2007 a fost preluat integral, inclusiv în ceea ce priveşte numerotarea pe articole, în Regulamentul Serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare în unităţile administrativ-teritoriale membre ale B., aprobat de A. S.A.

Cu totate acestea, au fost operate modificări în cuprinsul Regulamentului adoptat de A., în special în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 215 alin. (1) din Regulamentul-Cadru, dispoziţii pe care recurentul-reclamant le redă, afirmând că au fost modificate în totalitate.

Astfel cum susţine recurentul-reclamant, dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Contractul nr. x/14.08.2012 privind modul de calcul al apei preluate de reţeaua de canalizare preiau conţinutul prevăzut de art. 215 alin. (1) din Regulamentul A. S.A. şi nu dispoziţiile art. 215 alin. (1) prevăzut de Ordinul 88/2007.

Recurentul-reclamant arată, în raport de dispoziţiile art. 215 alin. (2) din Ordinul nr. 88/2007, că nu este exclusă posibilitatea unor modificări, dar acestea trebuie efectuate în limitele stabilite de art. 215 alin. (1) din acelaşi ordin.

Recurentul-reclamant concluzionează în sensul că instanţele, făcând o aplicare greşită a legii, au validat legalitatea clauzei criticate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat note scrise, prin care a invocat nulitatea recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurentul-reclamant, deşi a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Deşi în susţinerea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant indică dispoziţii legale pretins a fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, nu expune argumente din perspectiva nelegalităţii hotărârii recurate.

Motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar, nefiind suficientă indicarea normelor de drept pretins a fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 437 din 23 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 4.165 RON către intimata-pârâtă A. S.A., cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 437 din 23 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR la plata sumei de 4.165 RON către intimata-pârâtă A. S.A., cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.