Inadmissibility of cassation for failure to properly frame arguments under Romanian Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2014 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI a chemat în judecată pârâtele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea chiriei pe ultimii 3 ani, aferente unei suprafeţe construite de 5.069 mp, situată în satul Brezniţa de Ocol, comuna Magheru, judeţul Mehedinţi, în sumă totală de 547.452 euro, reprezentând echivalentul a 2.463.574.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

În baza art. 68 C. proc. civ., reclamanta a solicitat introducerea în cauză a STATULUI ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, iar la 18 februarie 2015, aceasta a precizat că solicită obligarea pârâtelor la restituirea fructelor dobândite sau ce puteau fi dobândite în perioada 27 martie 2006 - 13 noiembrie 2014, reprezentând lipsa de folosinţă a spaţiilor construite în suprafaţa de 5.069 mp, situate în Brezniţa de Ocol, Judeţul Mehedinţi, aflate în domeniul public al statului român şi în administrarea reclamantei, respectiv contravaloarea chiriei, calculată de la data desfiinţării actului de adjudecare nr. 6 din 29 martie 2006, până la data introducerii acţiunii, în sumă totală de 1.566.321 euro, reprezentând 6.891.812 RON, la cursul zilei, sumă ce urma a fi actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective.

La termenul de la 18 februarie 2015, instanţa a dispus introducerea în cauză a BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC E..

Prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2015, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei S.C. A. S.R.L. şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Prin încheierea de şedinţă din 6 mai 2015, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar la termenul de la 3 februarie 2016 instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, a respins excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii şi a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive.

Prin încheierea din 17 februarie 2016, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 29 martie 2006 - 20 noiembrie 2011.

Prin sentinţa nr. 254 din 29 noiembrie 2017, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. D. S.R.L.; a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea împotriva pârâţilor S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC E.; a fost obligată reclamanta la plata către pârâta S.C. D. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Soluţionând apelurile, prin decizia nr. 1169 din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L. şi a admis apelul apelantei- reclamante STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a admis în parte acţiunea, a obligat apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L. la plata către apelanta-reclamantă STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI a echivalentului în RON al sumei de 28.960 euro, la data executării, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului; a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 4.401 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Prin decizia nr. 1770 din 30 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1169 din 21 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea la aceeaşi instanţă.

Prin decizia nr. 422 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în rejudecare, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI şi de pârâta D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 254 din 29 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Un prim motiv de casare vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, respectiv motive străine de natura cauzei.

Potrivit recurentei-reclamante, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, deoarece prin decizia civilă nr. 4139 din 06 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, definitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2013, s-a soluţionat acţiunea principală, prin care a solicitat instanţei judecătoreşti constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. 6 din 29.03.2006 al adjudecatarului pârât şi, în subsidiar, rectificarea cărţii funciare, iar instanţa de judecată a admis acţiunea principală şi a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 6 din 29.03.2006, fiind restabilită situaţia anterioară vânzării la licitaţie publică. De asemenea, a fost admisă cererea subsidiară de rectificare a cărţii funciare, s-a dispus rectificarea CF xN a localităţii Breznita de Ocol, nr. cadastral x, în sensul revenirii la situaţia anterioară.

În mod nelegal, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, instanţa de apel a reţinut că nu exista o acţiune de rectificare a cărţii funciare în urma rămânerii definitive a hotărârii prin care se constata nulitatea absolută a actului de adjudecare.

Astfel cum arată recurenta-reclamantă, valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credinţă nu pot fi examinate în cadrul unei acţiuni de rectificare de carte funciară, ci numai în soluţionarea acţiunii principale de constatare a nulităţii absolute a actului de adjudecare.

Recurenta-reclamantă arată că reaua credinţă a pârâtei S.C. D. S.R.L. a fost analizată de instanţă prin decizia civilă nr. 4139 din 06 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, definitivă, pronunţată în dosar nr. x/2013, unde s-a constatat reaua credinţă a adjudecatarului pârât care a cumpărat la licitaţie publică imobilul care aparţine domeniului public al statului.

Ca atare, în raport de prevederile art. 1.645 alin. (2) C. civ., recurenta-reclamantă arată că atunci când cel obligat la restituire a fost de rea credinţă, ori când cauza restituirii îi este imputabilă, este ţinut să restituie fructele civile, chirii etc. pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească în timpul când a deţinut acel imobil în baza unui act juridic care s-a dovedit a fi lovit de nulitate absolută şi desfiinţat prin hotărâre judecătorească.

Recurenta-reclamantă susţine că reau credinţă a adjudecatarului pârât este dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă şi este obligat să restituie fructele civile pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească, iar potrivit art. 948 pct. 3 C. civ., buna-credinţă se apreciază conform art. 901 alin. (1) pct. 2 C. civ.

Potrivit recurentei-reclamante, adjudecatarul pârât a cunoscut încă de la cumpărare faptul că imobilul face parte din bunurile domeniului public ale stalului român, iar la înscrierea în CF a cunoscut că imobilul este scos din circuitul civil, deci a fost de rea credinţă atât la cumpărare, cât şi la înscrierea în CF, aşa cum a constatat instanţa de judecată prin decizia civilă nr. 4139 din 06 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, definitivă.

Astfel cum arată recurenta-reclamantă, faptul că imobilul construit este demolat nu face parte obiectul prezentei acţiuni, în condiţiile în care a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata de fructe civile conform art. 1.645 alin. (2) C. civ., pe trei ani anteriori pronunţării deciziei civile nr. 4139 din 06 noiembrie 2014, prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare.

În raport de prevederile art. 1.645 alin. (2) C. civ., recurenta-reclamantă apreciază că intimata-pârâtă are obligaţia să restituie fructele civile pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească, neavând relevanţă dacă imobilul mai era sau nu în fiinţă, cât timp pârâta era proprietară în baza actului de adjudecare.

Cât priveşte faptul că instanţa a apreciat în mod nelegal că imobilul cumpărat de adjudecatar nu poate fi folosit, fiind în stare de degradare, nu este reală, deoarece, aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, rezultă că imobilul poate fi folosit ca depozit de mărfuri generale, spaţiile destinate birourilor şi grupurilor sociale, fiind în stare de funcţionare.

Un alt motiv de casare vizează faptul că hotărârea este dată prin încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1.645 pct. 2 şi a art. 548 pct. 4 C. civ., intimata-pârâtă având obligaţia de a restitui fructele civile pe care le-a dobândit sau pe care putea să le dobândească, neavând relevanţă dacă bunul mai este sau nu în fiinţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a formulat note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului.

La 25 martie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar note scrise.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

La 5 octombrie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă, deşi a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmăreşte o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă expune critici care exprimă nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, prin raportare la situaţia de fapt reţinută, aspecte care nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat.

Criticile recurentei-reclamante ce vizează aprecierea instanţei de apel cu privire la buna sau reaua credinţă a adjudecatarului, faptul că acesta a cunoscut încă de la momentul cumpărării că imobilul face parte din bunurile aparţinând domeniului public al statului român, momentul la care s-a născut oligaţia de predare a bunului şi faptul că acesta era demolat, starea bunului şi rapoartele de expertiză întocmite în cauză, reprezintă aspectele relative la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv cele care vizează aprecierea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt de către instanţa de apel. Ca atare, aceste critici nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.

De asemenea, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deşi recurenta-reclamantă indică norme de drept material pretins a fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, argumentele sale vizează situaţia de fapt, aspect care excedează analizei de nelegalitate ce se efectuează în recurs, astfel cum Înalta Curte a arătat.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI împotriva deciziei nr. 422 din 30 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI împotriva deciziei nr. 422 din 30 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.