Constitutional exception inadmissibility due to lack of nexus with case resolution

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., raportat la art. 21, art. 41 şi art. 44 din Constituţie, excepţie ridicată de apelanta A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească şi cerinţa imperativă ca actul normativ criticat să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, or, apelanta, prin cererea de apel nu a invocat nesocotirea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

Instanţa a apreciat că o posibilă aplicare a unui text de lege în cauză nu îi dă dreptul apelantei să invoce excepţia de neconstituţionalitate, fiind necesar, ca în concret, dispoziţia legală să aibă legătură şi să conducă la soluţionarea acesteia.

În raport de aceste considerente, instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.

În susţinerea cererii, recurenta a arătat că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, apreciind că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ar fi inadmisibilă.

În opinia recurentei, inadmisibilitatea cererii de sesizare intervine în cazul în care contravine dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3), respectiv nu a fost ridicată în faţa instanţei judecătoreşti sau de arbitraj, autorul cererii nu este persoana îndreptăţită să invoce excepţia de neconstituţionalitate, ori textul a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Apreciind că aceste condiţii sunt îndeplinite în cauză, recurenta susţine că instanţa trebuia să sesizeze Curtea Constituţională.

Recurenta arată că, pentru aceleaşi critici, sunt incidente şi motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în mod legal instanţa de apel reţinând că apelanta, prin cererea de apel nu a invocat nesocotirea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

Nu poate fi reţinută critica de nelegalitate invocată de către recurentă, în sensul că, prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Înalta Curte arată că, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., depăşirea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti se concretizează într-o imixtiune a acestora în sfera activităţii executive sau legislative. Excesul de putere derivă din trecerea abuzivă a barierelor între funcţiile ce revin autorităţilor publice, partajate la nivelul sistemului etatic, un exces faţă de limitele fixate prin norme constituţionale sau prin legi organice.

Or, efectuarea de către instanţa de apel a examenului cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, întrucât recurenta nu a expus critici de nelegalitate care se circumscriu acestor motive. Simpla menţiune că argumentele în susţinerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. sunt comune, nu respectă cerinţele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.