Motion for revision against final labor ruling on work conditions held inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's motion for revision against its own Decision No. 58/2022, which had rejected as inadmissible an appeal against a lower appellate ruling in a labor dispute over recognition of group I work conditions; the court held that the challenged decision was final and not subject to any appeal, because labor disputes initiated after 15 February 2013 are not appealable to the High Court under Art. 483(2) Civil Procedure Code and Art. 214 of Law No. 62/2011, so the revision—an extraordinary remedy available only against appealable decisions—could not be exercised under Art. 513(5) and Art. 457(1) Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 214 din Legea nr. 62/2011, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ; Motion for revision against final labor ruling on work conditions held inadmissible: Înalta Curte a reţinut că, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, raportat la cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a I-a civilă, ca inadmisibil. Fără nicio cale de atac.
Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii, revizuentul arată că, după pronunţarea hotărârii, a descoperit şi intrat în posesia unor hotărâri pronunţate în cazuri similare, în care foştii săi colegi de serviciu în perioada 1976-2001, care au lucrat în aceleaşi condiţii de mediu şi risc în staţiile de transformare 750/400/220/110 kw., au câştigat dreptul la grupa I de muncă.
Revizuentul mai arată că, aşa cum reiese din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, o parte din reclamanţi, printre care se numără şi acesta, se pot încadra în grupa I de muncă.
În susţinerea cererii, revizuentul invocă şi decizia nr. 258 din 20 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Mai arată revizuentul că în dosarul nr. x/2013, înregistrat la 18 noiembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 360/CM, foştii săi colegi au câştigat dreptul la grupa I de muncă.
Ca atare, revizuentul susţine că este discriminat în raport de foştii săi colegi şi solicită admiterea cererii de chemare astfel cum a fost formulată.
Cererea de revizuire nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. ELECTRICA S.A. a invocat excepţiile inadmisibilităţii, a autorităţii de lucru judecat şi a nulităţii recursului.
Revizuentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că prin decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a I-a civilă, ca inadmisibil.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de reţinut că a fost învestită cu o cerere de recurs ce vizează decizia civilă nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia a I-a civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu Societatea Energetică Electrica S.A. şi cu Sindicatul Liber Energetica Nucleară 90, împotriva deciziei civile nr. 295 din 9 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.
Înalta Curte a reţinut că, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, raportat la cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Înalta Curte a constatat că decizia care a format obiectul cererii de revizuire a fost pronunţată în apel în cadrul unui litigiu de muncă, fiind incidente prevederile 483 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 214 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Înalta Curte a concluzionat în sensul că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de o instanţă de apel şi, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., rezultând că şi decizia nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate, reiese că împotriva deciziei atacate nu se poate exercita calea de atac a revizuirii, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 58 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 58 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.