Civil action linked to criminal proceedings: inadmissibility of stamp duty exemption claims in cassation proceedings under Decision No. 7/2014

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 30 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamanţii S.C. A., S.C. B. S.R.L., C., D. şi S.C. E. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii F., G., H., I., J. S.A., BIROUL NOTARILOR PUBLICI "K.", ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 595.727 euro, reprezentând daune materiale (2.812.903,75 RON), prejudiciu născut ca urmare a manoperelor dolosive efectuate cu ocazia încheierii celor două contracte de cesiune din data de 28.12.2007, respectiv 29.06.2009 şi a obligaţiei de garanţie ce rezulta din acestea, precum şi ca urmare a încheierii şi executării antecontractului de vânzare cu privire la terenul situat în Sinaia, în suprafaţa de 1,5 ha., respectiv încheierii şi executării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare nr. 361 din data de 21.12.2007, încheiat între E. şi J.; restabilirea situaţiei anterioare, aceasta fiind posibilă în concret, prin anularea (desfiinţarea) înscrisurilor frauduloase şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv: terenul să fie restituit inculpaţilor H. şi I., aceştia fiind proprietarii şi vânzătorii terenului în cauză; pârâţii H. şi I. să fie obligaţi să restituie J. suma de 2.640.000 euro pe care au încasat-o pentru teren, avansul de 660.000 de euro către E., suma de 24.000 euro, diferenţă de curs valutar plătită de A. şi sumele de 94.521,70 RON şi 22.505 euro achitate de A. către Notariatul B.N.P. K.; J. să restituie către E. fondul de garanţie de 132.000 de euro (achitat în fapt de A.), precum şi valoarea plăţilor efectuate de A. până în iunie 2009, în cuantum de 273.000 euro; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a IV-a Civilă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin sentinţa civilă nr. 1376 din 20 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţii S.C. A. şi S.C. B. S.R.L., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii F., prin curator L., G., H., I., J. S.A. şi BIROUL NOTARILOR PUBLICI "K."; a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii S.C. A., S.C. B. S.R.L., C. şi D.; a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în privinţa cererii formulate de reclamanta S.C. E. S.R.L. şi a fost anulată cererea formulată de către această reclamantă pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Prin decizia civilă nr. 2220 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost respinse apelurile declarate de apelanţii-reclamanţi S.C. A., C., D., S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1376 din 20 mai 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii BIROUL NOTARILOR PUBLICI "K.", F., prin curator L., G., H., I., J. S.A., S.C. E. S.R.L., prin lichidator judiciar M.., ca nefondate. Au fost obligaţi apelanţii la plata sumei de 600 RON, cu titlu de onorariu curator al intimatei F..

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii D., S.C. A., S.C. B. S.R.L., C..

În motivare, recurenţii-reclamanţi arată că problema de drept care se pune în speţa de faţă vizează recalificarea greşită a obiectului acţiunii realizată de către Tribunalul Bucureşti, dintr-o cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru, într-o cerere în pretenţii timbrabilă, recalificare ce a fost realizată cu încălcarea prevederilor legale.

Potrivit recurenţilor-reclamanţi, şi Curtea de Apel Bucureşti a menţinut eroarea de recalificare a obiectului acţiunii, redând în considerentele deciziei un raţionament ce a avut la bază situaţia premisă greşită cu privire la obiectul acţiunii.

Astfel, recurenţii-reclamanţi arată că în mod greşit prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată, aceasta fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (8) din C. proc. pen., acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau civilă, este scutită de taxa de timbru, în acelaşi sens dispunând şi art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenţii-reclamanţi susţin că, în cauză, au arătat de la bun început legătura dintre acţiunea civilă de faţă şi procesul penal soluţionat prin hotărârile pronunţate în dosarul penal nr. x/2016 de către Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti.

Mai arată recurenţii-reclamanţi că în dosarul penal nr. x/2016 a fost lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei penale şi că, drept urmare, au hotărât promovarea unei acţiuni civile pe cale separată, în vederea soluţionării printr-o hotărâre judecătorească a laturii civile a cauzei penale sus menţionate.

Astfel cum susţin recurenţii-reclamanţi, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. statuează în sensul că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, or, recalificând din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a soluţionat greşit cererile reclamanţilor prin care a fost contestată taxa de timbru şi prin care au fost solicitate facilităţile la plata taxei judiciare de timbru.

Ca atare, recurenţii-reclamanţi apreciază că prima instanţă a încălcat prevederile art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ., tribunalul nerespectând dreptul la apărare al reclamanţilor prin supunerea atenţiei acestora a chestiunii referitoare la recalificarea obiectului cererii.

Inclusiv prin art. 15 C. proc. civ. stabileşte că procesele se dezbat oral, or problema obiectului cererii nu a fost dezbătută oral.

Mai arată recurenţii-reclamanţi că, potrivit art. 94 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015), obiectul cauzei este stabilit odată cu înregistrarea dosarului pe rolul instanţei de judecată, iar în ipoteza în care din petitul acţiunii sau din expunerea motivelor de fapt nu rezultă foarte clar obiectul, grefierul registrator va fi coordonat de către un judecător.

Astfel cum susţin recurenţii-reclamanţi, dacă obiectul acţiunii înregistrat în sistemul ECRIS nu corespunde obiectului cererii de chemare în judecată, atunci judecătorul nu este ţinut de cele înregistrate în ECRIS, aşadar judecătorul primei instanţe trebuia să observe din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că acţiunea reprezintă un demers pentru soluţionarea laturii civile a unui proces penal, rămasă nesolutionată de către instanţa penală.

În acest sens, art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a prevăzut că în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, lit. i) şi lit. j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Recurenţii-reclamanţi concluzionează în sensul că instanţele inferioare au plecat de la premisa greşită că obiectul litigiului nu derivă din procesul penal, ca urmare a recalificării obiectului efectuată cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2), art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza a II-a, art. 14 alin. (4)-(6) şi art. 15 C. proc. civ.

Recalificând greşit obiectul litigiului, instanţele inferioare au stabilit în sarcina reclamanţilor obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (8) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

În drept, recurenţii-reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Intimata-pârâtă J. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi să i se pună în vedere creditoarei să achite onorariul curatorului special, în lipsa dovezii privind achitarea acestuia solicitând suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

Recurenţii-reclamanţi nu au depus răspuns la întâmpinări.

Înalta Curte, analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât G., a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., urmează să o respingă, întrucât admisibilitatea căii de atac se cenzurează din perspectiva recunoaşterii prin lege a respectivei căi de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 129 din Constituţia României şi dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. or, în speţă, recurenţii-reclamanţi au deschisă calea de atac a recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Pentru dezlegarea acestei probleme de drept, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi au invocat, în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Prealabil, instanţa supremă face menţiunea că dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt norme de drept material, ci de drept procesual, întrucât reglementează o condiţie de formă extrinsecă pe care trebuie să o îndeplinească cererile de chemare în judecată şi cele pentru exercitarea căilor de atac, astfel că toate criticile încadrate în acest motiv de recurs vor fi analizate nu subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum au solicitat recurenţii-reclamanţi, ci din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Privitor la posibilitatea de a critica pe calea apelului sau a recursului caracterul timbrabil sau nu al cererii ori modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru impuse în sarcina părţii trebuie evocată decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial ala României - Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii că " prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, conferă părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de timbrare o procedură clară, precisă şi previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Reexaminarea priveşte, potrivit textului legal menţionat, «modul de stabilire a taxei judiciare de timbru», ca operaţiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acţiunii sau a cererii deduse judecăţii în categoriile prevăzute de Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidenţe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situaţia în care se stabileşte că acţiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acţiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

În lipsa unei dispoziţii legale exprese, care să limiteze obiectul controlului în calea de atac a reexaminării doar la etapa de determinare prin calcul matematic a cuantumului taxei judiciare de timbru şi având în vedere ipoteza cuprinzătoare a normei, ce vizează «modul de stabilire a taxei judiciare de timbru», nu se poate identifica niciun temei legal care să justifice excluderea problemei caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată din sfera obiectului reexaminării."

Privitor la posibilitatea ca partea să aducă, în calea de atac, critici referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, s-a reţinut expres în decizia evocată că "limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie."

Înalta Curte apreciază că decizia nr. 7/2014, dată în interesul legii, deşi face referire la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, continuă să îşi producă efectele, întrucât O.U.G. nr. 80/2013 reia vechea reglementare în art. 39 privind cererea de reexaminare, fiind pe deplin incidente dispoziţiile art. 518 C. proc. civ.

Conchizând, instanţa supremă arată că nu se poate critica pe calea apelului sau a recursului caracterul timbrabil sau nu al cererii ori modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru impuse în sarcina părţii.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât G. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., S.C. A., S.C. B. S.R.L., C. împotriva deciziei civile nr. 2220 din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât G..

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., S.C. A., S.C. B. S.R.L., C. împotriva deciziei civile nr. 2220 din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.