Lack of legal interest in challenging a court order rejecting a third party’s accessory intervention
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal for lack of interest, leaving the Court of Appeal's order rejecting the intervener's application as final and in force. The dispute concerned the admissibility of a voluntary accessory intervention filed by a prospective purchaser to support the defense of a real estate company, which was initially rejected by the Court of Appeal for lack of specific procedural interest; the company appealed this rejection, arguing the intervener had a legitimate interest. The High Court ruled that the intervention petition constitutes a defense for which the party asserting it must independently exercise remedies, and since the intervener did not appeal the initial rejection, this inaction constituted a presumption of desistance, rendering the company's subsequent appeal to challenge that specific procedural act devoid of legal interest under Article 33 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 63 C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 61 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Lack of legal interest in challenging a court order rejecting a third party’s accessory intervention: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 61, art. 63-67 şi următoarele din C. proc. civ., cât şi pe prevederile art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27 octombrie 2020 înregistrată în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, petentul A., a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelantei-pârâte S.C. B. S.R.L., arătând că sprijină apărările şi apelul declarat de această parte.
Prin încheierea din 14 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul A., în cadrul apelului declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3517 din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel a respins în mod nelegal cererea de intervenţie accesorie formulată de A., reţinând că acesta nu a justificat un interes procesual propriu, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Potrivit recurentei-pârâte, încheierea din 14 martie 2022 a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 61 şi art. 63 C. proc. civ., întrucât petentul justifică un interes propriu în cauză.
În acest sens, recurenta-pârâtă arată că petentul era promitent cumpărător al apartamentului ce va purta nr. 10 al imobilului-bloc ce se edifica în Bucureşti, Drumul Gura Putnei nr. 59B, conform antecontract autentificat sub nr. x/23.01.2018 de notar public D..
Petentul a cunoscut că autorizaţiile de construire în temeiul cărora S.C. B. S.R.L. a edificat cele 2 blocuri au fost atacate de către E. şi alţii care au solicitat bani pentru a renunţa la această cerere de chemare în judecată, astfel încât societatea să primească procesul-verbal de recepţie şi să întabuleze construcţiile şi să încheie contracte de vânzare cu promitenţii-cumpărători.
Petentul a mai arătat în cererea sa că locuieşte de o perioadă în blocul respectiv, iar în tot acest timp S.C. B. S.R.L. a achitat contravaloarea utilităţilor.
În aceste condiţii, astfel cum a arătat petentul, în situaţia în care cererea de chemare în judecată din prezentul dosar va fi admisă, S.C. B. S.R.L. nu va mai avea bani să achite utilităţile, existând riscul de a intra în insolvenţă, situaţia persoanelor din cele două blocuri devenind incertă pentru mulţi ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 61, art. 63-67 şi următoarele din C. proc. civ., cât şi pe prevederile art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 8 C. proc. civ.
Intimaţii nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:
Partea care promovează acţiunea şi/sau căile de atac este obligată să respecte condiţiile de exercitare a acţiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.
Interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Conform dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, cerinţe care nu sunt îndeplinite în cauză.
Înalta Curte reţine că prin cererea formulată la data de 27 octombrie 2020 înregistrată în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, petentul A., a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelantei-pârâte S.C. B. S.R.L.
Prin încheierea din 14 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de petent, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, petentul A. nu a declarat recurs.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., "(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".
În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că cererea de intervenţie voluntară accesorie este cererea prin care un terţ ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu aflat în curs de desfăşurare, pentru a sprijini apărarea uneia dintre părţi.
Aşadar, ca natură juridică, intervenţia voluntară accesorie este o simplă apărare.
Se mai impune a se arăta şi că prin procesul civil, se urmăreşte, de regulă, protecţia juridică a unor drepturi private, or, în speţă, neexercitarea căii de atac de către petentul A. împotriva încheierii prin care cererea sa de intervenţie accesorie a fost respinsă ca inadmisibilă, are natura unei prezumţii de desistare.
În raport de aceste considerente, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii prin care cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul A. a fost respinsă ca inadmisibilă, apare ca lipsit de interes, în raport de prevederile art. 33 C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 14 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 14 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.