Pension revision petition referred to Bucharest Court of Appeal due to lack of material jurisdiction

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman, secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări, la data de 16 septembrie 2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Teleorman la anularea deciziei de pensionare nr. x din 20 decembrie 2017, în cadrul căreia s-a reţinut că nu s-a respectat stagiul de cotizare de 20 de ani stabilit prin sentinţa civilă nr. 1913 din 25 noiembrie 2009 rămasă definitivă şi irevocabilă. În consecinţă, s-a solicitat să se dispună emiterea unei noi decizii în care stagiul de cotizare să fie de 20 ani. Totodată, reclamantul a solicitat şi plata drepturilor cuvenite prin aplicarea stagiului de 20 de ani, începând cu data de 20 decembrie 2017.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 111, art. 192 C. proc. civ., art. 151 din Legea nr. 263/2010, Hotărârea CEDO nr. 22794/93 paragraf-63, cauza Dumitru Popescu vs. România, art. 6 paragraf 1 din CEDO şi hotărârile Curţii Constituţionale a României.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului cu privire la criticile aduse deciziei administrative de pensie nr. x/20.12.2017 emisă de C.J.P. Teleorman.

2. Prin sentinţa civilă nr. 544 din 23 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, ca nefondată. Totodată, a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

3. Prin decizia civilă nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 544 din 23 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman.

4. La data de 4 mai 2022, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a susţinut că această decizie este contradictorie sentinţei nr. 1913 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2048/R din 5 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. S-a învederat că în cadrul acestui dosar s-a fixat stagiul de cotizare de 20 ani, folosit la determinarea punctajului mediu anual, la stabilirea pensiei şi la recalcularea acesteia.

Revizuentul a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire, invocată din oficiu, instanţa supremă o va admite pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din acelaşi cod, "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Raportând textele legale evocate la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetenţa este de ordine publică: în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanţa supremă constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pendinte, având în vedere următoarele considerente:

Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepţia situaţiilor prevazute de art. 510 alin. (2) C. proc. civ. - existenţa unor hotărâri definitive potrivnice - caz în care cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre. În cazul în care una din instanţele de recurs este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta este instanţa competentă să judece cererea de revizuire.

În speţă, autorul căii de atac a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 1913 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin sentinţa civilă nr. 2048/R din 5 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că instanţa competentă în prezenta cauză se determină în temeiul dispoziţiilor art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

În cauză, prima hotărâre a fost pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, la 25 noiembrie 2009. Prin urmare, competentă a soluţiona cererea de revizuire este Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa superioară Tribunalului Teleorman.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 510 alin. (2) teza I şi art. 132 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi va declina competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.