Annulment challenge limited to procedural nullities: substantive res judicata disputes inadmissible in extraordinary appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge filed by the creditor, rejecting the nullity exception and affirming the lower court’s decision to reject the revision request against the appellate decision; the creditor was further ordered to pay the municipal defendant 2,000 RON in legal costs. The dispute concerned a contested execution and subsequent revision proceedings arising from a labor-law judgment, where the creditor attempted to invalidate the appellate judgment annulling a portion of a summons and attachment orders based on a claimed violation of the res judicata authority by conflicting final court decisions. Relying on the strict, exhaustive nature of grounds for annulment under Articles 503(1) and (2) of the Civil Procedure Code, the court held that the creditor’s arguments regarding the incorrect interpretation of Articles 430-431 C.P.C. regarding the positive effect of res judicata and party/subject matter identity constituted a disguised appeal on the merits rather than a procedural nullity, noting that such substantive disputes are barred from re-examination in an extraordinary annulment proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 720 C. proc. civ, art. 1357 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ; Annulment challenge limited to procedural nullities: substantive res judicata disputes inadmissible in extraordinary appeal: The dispute concerned a contested execution and subsequent revision proceedings arising from a labor-law judgment, where the creditor attempted to invalidate the appellate judgment annulling a portion of a summons and attachment orders based on a claimed violation of the res judicata authority by conflicting final court decisions. Relying on the strict, exhaustive nature of grounds for annulment under Articles 503(1) and (2) of the Civil Procedure Code, the court held that the creditor’s arguments regarding the incorrect interpretation of Articles 430-431 C.P.C. regarding the positive effect of res judicata and party/subject matter identity constituted a disguised appeal on the merits rather than a procedural nullity, noting that such substantive disputes are barred from re-examination in an extraordinary annulment proceeding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to justify the order imposing legal costs on the contestator.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022
Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin contestaţia la executare înregistrată, la data de 3 octombrie 2017, pe rolul Judecătoriei Oraviţa sub nr. x/2017, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea somaţiei nr. x/15.09.2017, emisă în dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc B., anularea în tot a executării silite, întoarcerea executării silite prin obligarea intimatului la restituirea sumelor consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc, precum şi a tuturor sumelor realizate până la data ridicării popririlor înfiinţate asupra conturilor şi suspendarea executării silite din dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluţionarea cauzei.
În drept, contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 711-719 C. proc. civ.
Intimatul a formulat cerere reconvenţională, prin care, potrivit art. 720 C. proc. civ., a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea nejustificată, timp de 4 ani şi 9 luni, a executării sentinţei civile nr. 1084/26.02.2013, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2012. De asemenea, a solicitat şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 209, art. 720, art. 1349, art. 1357 C. proc. civ., art. 1530 şi art. 1531 din noul C. civ., art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţie.
2. Prin sentinţa civilă nr. 243 din 10 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oraviţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimatul A. prin întâmpinare, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentare în instanţă a U.A.T. Anina, invocată de intimatul A. prin întâmpinare. Totodată, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea U.A.T. Anina, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva Somaţiei nr. x/15.09.2017, emisă în dosarul de executare silită nr. x/2013 al BEJ B. şi a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1084/2013 şi sentinţa civilă nr. 2357/2015. De asemenea, a obligat contestatoarea la plata sumei de 286 RON cheltuieli de judecată, către intimatul A..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina, prin Primar, cât şi intimatul A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, sub nr. x/2018.
3. Prin decizia civilă nr. 539/A din 4 octombrie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-contestatoare Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina, prin Primar, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Biroul Executorului Judecătoresc B., împotriva sentinţei civile nr. 243/10.04.2018, pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2017.
A admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 243/10.04.2018, pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2017.
A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că: a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimatul A.; a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina, prin Primar, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Biroul Executorului Judecătoresc B. şi, în consecinţă, a anulat Somaţia nr. 536/15.09.2017, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2013, cu privire la suma de 18.509 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale cuvenite şi neachitate pentru perioada 1.01.2017-31.08.2017, respectiv 18.009 RON şi contravaloarea onorariului de expert contabil, respectiv 500 RON, precum şi Adresa de înfiinţare a popririi asupra contului pe care debitoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina îl are la A.J.F.P.-Trezoreria Reşiţa până la concurenţa sumei de 18.509 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale cuvenite şi neachitate pentru perioada 1.01.2017-31.08.2017 (18.009 RON) şi contravaloarea onorariului de expert contabil (500 RON).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a respins cererea formulată de apelantul A., de obligare a contestatoarei Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina la plata unei despăgubiri întemeiate pe dispoziţiile art. 720 şi art. 906 din noul C. proc. civ.
Au fost compensate parţial cheltuielile de judecată şi a fost obligată contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina să-i plătească intimatului A. suma de 297,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
4. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 22.11.2019, sub nr. x/2019, revizuientul A. a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de exercitare a revizuirii şi admiterea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 539/A din 04.10.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018. A arătat acesta că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad şi de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri, reprezentate de sentinţa civilă nr. 2357/08.12.2015, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2013, respectiv decizia civilă nr. 98/A din 28.02.2019, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, referitoare la dosarul execuţional nr. x/2013 a BEJ B.. S-a menţionat că acest dosar execuţional are la bază titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1084 din 26.02.2013 a Tribunalului Caraş-Severin, pronunţată în dosarul nr. x/2012, precum şi sentinţa civilă nr. 926/25.10.2017 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2017, prin care instanţa a obligat debitorul, Primarul Oraşului Anina, în favoarea creditorului A., la plata penalităţilor de 0,5% pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1084/26.02.2013, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata U.A.T. Anina a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardiv formulată şi, în subsidiar, ca nefondată. A solicitat şi cheltuieli de judecată.
5. Prin decizia civilă nr. 68 din 03.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile a Tribunalului Caraş-Severin, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de judecare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 510 alin. (2), (3), art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 13 martie 2020. Prin încheierea civilă pronunţată la data de 22 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de revizuientul A. şi a dispus repunerea acestuia în termenul de formulare a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 539/A/04.10.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, respingând excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.
6. Prin decizia civilă nr. 366 din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 539 din 04.10.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii Bej B. şi cu U.A.T. Anina.
Totodată, a obligat revizuentul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata U.A.T. Anina, în cuantum de 1.200 RON.
7. La data de 2 august 2020, recurentul-revizuent A. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.
Prin decizia nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 366 din 8 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
8. La 11 iulie 2022, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia, cu consecinţa anulării deciziei contestate, cu motivarea că dezlegarea dată recursului este netemeinică şi nelegală.
Contestatorul a susţinut că argumentele instanţei de recurs cu privire la autoritatea de lucru judecat nu au valoare juridică. Acesta a redat pasaje din motivarea instanţei cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.. În opinia contestatorului, contrar celor reţinute de către instanţa de recurs, cele trei hotărâri civile invocate, respectiv sentinţa civilă nr. 2357 din 8 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2013, decizia civilă nr. 98/A din 28 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016 şi sentinţa civilă nr. 926 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2017 sunt anterioare deciziei nr. 539/A din 4 octombrie 2019 a Tribunalului Caraş-Severin, pronunţată în dosarul nr. x/2017, toate hotărârile evocate având ca obiect acelaşi dosar execuţional nr. x/2013.
În continuare, contestatorul a expus mare parte din considerentele instanţei de recurs referitoare la aspectele reţinute cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat, autoritatea de lucru judecat, condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, subliniindu-se că acestea au fost aplicate în mod greşit.
Intimata-pârâtă U.A.T. Anina a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, raportat la dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la termenul de motivare a căii de atac, menţionând că nu are cunoştinţă despre data la care decizia contestată a fost comunicată contestatorului. Iar, în situaţia în care contestaţia în anulare a fost promovată şi motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ., înţelege să nu mai susţină excepţia invocată.
Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a învederat că hotărârile pronunţate de instanţele superioare sunt temeinic motivate şi legale, instanţele analizând cu acurateţe şi corectitudine toate solicitările cu care au fost sesizate, motiv pentru care se impune respingerea contestaţiei în anulare. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, ataşând dovezi în acest sens.
Cu titlu prealabil, trebuie menţionat că, deşi s-a invocat nulitatea contestaţiei în anulare, din dezvoltarea motivelor de nulitate rezultă că intimata a vizat în fapt tardivitatea motivării, sancţionată de dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea hotărârii.
Înalta Curte va respinte excepţia invocată de intimata-pârâtă, având în vedere că decizia contestată a fost comunicată contestatorului la 29 iunie 2022, iar contestaţia în anulare a fost depusă la 11 iulie 2022, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (2) C. proc. civ.
În continuare, Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, reţine următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată şi interesul propriu al reluării judecăţii în fond nefiind suficiente, pentru admiterea acesteia, în măsura în care criticile invocate nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.
Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond din cadrul litigiului ce au fost soluţionate de instanţă în mod definitiv.
Criticile formulate în contestaţia în anulare pendinte vizează, în esenţă, considerentele instanţei de recurs cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat şi autoritatea de lucru judecat a hotărârilor invocate în revizuire, fiind contestate dezlegările şi interpretarea oferită de instanţă cu privire la criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., acestea fiind analizate de instanţă din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. S-a invocat interpretarea greşită de către instanţa de revizuire a textelor de lege referitoare la autoritatea de lucru judecat, respectiv art. 430 şi 431 C. proc. civ.
Se constată că, în cauză, criticile formulate de contestator nu indică vreunul din motivele prevăzute de lege, nu vizează niciuna dintre neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., ci sunt, în esenţă, nemulţumiri care privesc modul de soluţionare a litigiului dintre părţi, contestatorul solicitând anularea hotărârii atacate şi soluţionarea litigiului în favoarea sa.
Or, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită chiar instanţei care a pronunţat hotărârea atacată anularea acestei hotărâri şi rejudecarea cauzei, în măsura în care partea interesată nu a avut posibilitatea să invoce nulitatea prin mijloace procesuale obişnuite reglementate de lege.
În realitate, subsumat motivului de contestaţie reglementat de art. 503 C. proc. civ., contestatorul supune analizei aspecte identice cu cele ce au făcut obiect al judecăţii anterioare ori care ţin de fondul raporturilor juridice dezlegate prin hotărârile pronunţate în cauză, pe parcursul procesual al litigiului, asupra cărora instanţele anterioare s-au pronunţat, şi care nu mai pot fi reevaluate în prezenta cale de atac.
Însă, contestaţia în anulare nu poate fi utilizată ca un recurs deghizat, spre a provoca un control judiciar al hotărârii atacate, pentru că s-ar deturna rolul şi scopul acestei căi extraordinare de atac, rezervat exclusiv remedierii acelor erori procedurale menţionate limitativ de legiuitor prin dispoziţiile legale mai sus- redate.
În consecinţă, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că dezlegarea cauzei este criticabilă, în opinia contestatorului.
Conchizând, Înalta Curte reţine şi că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: hotărârile pronunţate în cauzele Mitrea împotriva României/2008, Stanca Popescu împotriva României/2009).
Pe de altă parte, căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, de strictă interpretare, prioritar analizării motivelor invocate în susţinerea căii de atac fiind aspectul încadrării acestora în textul de lege, iar constatarea neîndeplinirii acestei cerinţe conduce la respingerea căii de atac astfel formulate.
Prin urmare, întrucât motivele contestaţiei formulate de contestator nu se pot încadra în cazurile expres prevăzute la art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., niciuna din critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menţionate, ca motive legale ale contestaţiei în anulare, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Constatând culpa procesuală a contestatorului în promovarea contestaţiei în anulare şi în raport cu solicitarea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Anina privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării contestatorului A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Anina, conform înscrisurilor aflate la dosar la filele x.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul A. să achite intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Anina suma de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.