Extraordinary appeal barred in insurance disputes under amended procedural code provisions

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 23 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C. prin reprezentanţi legali B. şi D., E., D., F., G. şi H. prin reprezentanţi legali F. şi Danuela, I. şi J., în contradictoriu cu pârâta K. S.A. şi intervenientul forţat L., au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri patrimoniale şi nepatrimoniale: pentru A., soţul victimei în cuantum de 3000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR, reprezentând ansamblul cheltuielilor de înmormântare şi parastase ulterioare pentru victima M., conform art. 1392 C. civ.

în cuantum de 200.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR, pentru prejudiciul afectiv şi de companie ce rezidă în mod major din aceea că acesta este privat pentru viitor de prezenţa şi sprijinul partenerei sale de viaţă, în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru B. şi F. - fii victimei: în cuantum de câte 3000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (1 euro = 4.5729 RON), reprezentând ansamblul cheltuielilor de înmormântare şi parastase ulterioare pentru mama reclamanţilor, conform art. 1392 C. civ.

în cuantum de câte 150.000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (685.935 RON), pentru decesul mamei, în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ., pentru C., E., G., H., nepoţii victimei: în cuantum de câte 50.000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (228.645 RON), pentru durerea încercată prin decesul bunicii, acesta reprezentând un moment dificil pentru nepoţi, în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru J., sora victimei:

în cuantum de 15.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (68.593,5 RON), pentru prejudiciul încercat prin decesul surorii M., în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru D. şi I., nurorile victimei: în cuantum de câte 10.000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (45.729 RON), pentru prejudiciul încercat prin decesul victimei M., în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. precum şi actualizarea sumelor la dobânda de referinţa BNR de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la momentul plăţii integrale şi efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2089 din 9 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, la care a fost conexat dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C. prin reprezentanţi legali B. şi D., D., F., G. şi H. prin reprezentanţi legali F. şi I., J. şi N., în contradictoriu cu pârâta K. S.A. şi cu intervenientul forţat L..

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale în RON la cursul BNR de la data plăţii, către reclamanţii B. şi F. la plata sumei de 70.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii, către reclamanţii C., E., G. şi H. câte 30.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii, către reclamanta J. a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii, către reclamantele D. şi I. a sumei de 8.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii, către reclamantele N. şi O. a sumei de 10.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii, către toţi reclamanţii a sumelor datorate cu titlu de daune morale, actualizate la dobânda de referinţă a BNR de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la data plăţii integrale a acestor sume.

S-a respins ca nefondată cererea reclamanţilor privind acordarea daunelor materiale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanţii A., B., G., H., C. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantele N. şi O. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

3. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor J., O., N., H., prin reprezentanţi legali F. şi Daniela, I., F., G., prin reprezentanţi legali F. şi Daniela, C., prin reprezentanţi legali B. şi D., D., A., E., prin reprezentanţi legali B. şi D. şi B..

A fost admis apelul formulat de pârâta S.C. K. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2089/09.11.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. (soţ) a sumei de 40.000 euro în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale, către reclamanţii B. şi F. (fii) la suma de 35.000 euro, fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanţii C., E., G. şi H. (nepoţi) câte 15.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanta J. (sora) a sumei de 8.000 euro cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantele N. şi O. (surori) a sumei de 8.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii şi la plata către reclamantele D. şi I. (nurori) a sumei de 3500 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plăţii.

A fost menţinută în rest sentinţa şi s-a respins ca nefondată cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

4. La data de 2 februarie 2022, reclamanţii I., F., H., prin reprezentanţi legali F. şi I., G., prin reprezentanţi legali F. şi I., D., A., C., prin reprezentanţi legali B. şi D., E., prin reprezentanţi legali B. şi D., şi B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a hotărârii recurate, cu consecinţa acordării despăgubirilor în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenţi ca urmare a evenimentului rutier din 18 mai 2017.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea recurată conţine motive contradictorii cu privire la criteriul jurisprudenţei în aprecierea despăgubirilor nepatrimoniale.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 din Norma ASF nr. 39/2016, art. 21 din O.U.G. nr. 54/2016, precum şi cu aplicarea greşită a prevederilor de drept material care vizează instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, respectiv art. 1345 şi art. 1346 C. civ.

Totodată, s-a invocat încălcarea dispoziţiilor de drept material cuprinse în O.U.G. nr. 54/2016 şi Norma ASF nr. 39/2016 din care rezultă caracterul obiectiv al contractului RCA.

Intimata-pârâtă S.C. K. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii reursului, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 17 octombrie 2022, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, s-a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Înalta Curte a dispus formarea unui dosar asociat, în cadrul căruia, la 18 octombrie 2022, a hotărât sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte solicitarea recurenţilor-reclamanţi de suspendare a judecării recursului, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, Înalta Curte o va respinge, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate în decursul soluţionării unui recurs, nu impune suspendarea judecăţii cauzei. Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Totodată, având în vedere şi remediul procesual prevăzut de către legiuitor, respectiv introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curtea constată că nu se impune suspendarea cursului judecăţii, întrucât părţile nu sunt vătămate prin continuarea judecăţii, acestea având remedii procesuale în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

În continuare, fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia civilă nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, obiectul cauzei vizând obligarea asigurătorului la plata daunelor materiale şi morale, izvorâte din producerea accidentului rutier.

Ca urmare, prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Or, conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019, conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/08.12.2016.

Aşa cum rezultă din actele de procedură aferente judecăţii în primă instanţă, prezentul proces a fost început la 23 septembrie 2019, data depunerii cererii de chemare în judecată şi reprezintă un litigiu născut în materia asigurărilor.

Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Bucureşti este definitivă, întrucât, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din materia asigurărilor.

Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamanţii, în cauză, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care au înţeles să o folosească.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii I., F., H., prin reprezentanţi legali F. şi I., G., prin reprezentanţi legali F. şi I., D., A., C., prin reprezentanţi legali B. şi D., E., prin reprezentanţi legali B. şi D., şi B. împotriva deciziei civile nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.