Undue penalty interest on bank credit: annulment of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, la data de 1 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Oraşul Sebiş - U.A.T. Sebiş a chemat în judecată pârâta A. S.A. solicitând obligarea acesteia la achitarea sumei de 338.325,72 RON, reprezentând plăţi nedatorate, precum şi la plata dobânzii legale calculată la suma de 338.325,72 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1341, art. 1498, art. 1635, art. 1636, art. 1637 C. civ., O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 497 din 13 iunie 2019, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2523 din 9 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

3. Prin decizia civilă nr. 122 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Oraşul Sebiş - U.A.T. Sebiş.

4. La data de 4 aprilie 2022, reclamantul Oraşul Sebiş - U.A.T. Sebiş a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 122 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a prezentat derularea raporturilor contractuale din perspectiva dobânzii penalizatoare şi a prejudiciului suferit, raportat la perioadele relevante în acest sens.

Recurentul a învederat că, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă faptul că valoarea dobânzilor ajustate şi majorate percepute de către pârâta A., în perioada 2015-2017, conform contractelor şi actelor adiţionale încheiate, este în valoare de 386.669,13 RON, din care dobândă ajustată cu 3 p.p. credit curent în valoare de 338.325,71 RON şi dobândă majorată rate restante, în valoare de 48.343,42 RON.

În opinia recurentului, sunt justificate doar dobânzile majorate percepute de către pârâtă, la ratele restante, în cuantum de 48.343,42 RON.

Prin urmare, recurentul subliniază că plata sumei de 338.325,72 RON efectuată în contul pârâtei, reprezentând dobânzi penalizatoare calculate la creditul curent, este o plată nedatorată, fiind incidente dispoziţiile art. 1341 C. civ.

Intimata-pârâtă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că recursul reprezintă o reluare a susţinerilor din ciclul procesual precedent, având caracter expozitiv, şi că nu se invocă niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate. Totodată, s-a subliniat că recurentul a promovat această cale extraordinară de atac ca o cale ordinară şi a menţionat aceleaşi critici de netemeinicie, şi nu de nelegalitate.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că deşi motivul de casare formulat de recurent este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta nu corespunde exigenţelor prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind formulate în concret critici de neconformitate a hotărârii recurate, în măsura în care nu se indică regulile de drept încălcate.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă faptul că valoarea dobânzilor ajustate şi majorate percepute de către pârâta A., în perioada 2015-2017, conform contractelor şi actelor adiţionale încheiate, este în valoare de 386.669,13 RON, din care dobândă ajustată cu 3 p.p. credit curent în valoare de 338.325,71 RON şi dobândă majorată rate restante în valoare de 48.343,42 RON.

În opinia recurentului, sunt justificate doar dobânzile majorate percepute de către pârâtă, la ratele restante, în cuantum de 48.343,42 RON, iar plata sumei de 338.325,72 este una nedatorată, fiind incidente dispoziţiile art. 1341 C. civ.

Se constată că, prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că suma care face obiectul cauzei - 338.325,71 RON - reprezintă, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în primă instanţă, necontestate de reclamant, dobândă penalizatoare a creditului curent calculată pe anii 2015-2017 în temeiul clauzelor cuprinse în contractele încheiate între părţi, astfel cum au fost modificate prin acte adiţionale, în timp ce suma de 48.343,42 RON, care nu face obiectul litigiului, reprezintă dobânda penalizatoare a creditului restant, calculată pe anii 2015-2017.

Totodată, instanţa de apel a constatat că prin actele adiţionale la contractele de credit au fost capitalizate nu numai dobânzi restante, ci şi creanţe restante, în valoare totală de 91.591,67 RON, respectiv 71.186,30 RON, însă reclamantul nu a administrat nicio probă care să ateste că sumele capitalizate se suprapun măcar parţial peste dobânzile penalizatoare ale creditului curent în valoare de 338.325,71 RON, care fac obiectul prezentului litigiu.

Înalta Curte constată că această critică, vizând efectuarea unei plăţi nedatorate în cuantum de 338.325,72 RON, reprezentând dobândă ajustată cu 3 p.p. credit curent, a fost formulată şi în apel, fiind analizată de către instanţa de prim control judiciar, iar prin memoriul de recurs formulat recurentul nu dezvoltă critici în legătură cu felul în care au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1341 din C. civ. privind plata nedatorată.

Instanţa de prim control judiciar, confirmând sentinţa primei instanţe, a reţinut ca argument pentru respingerea apelului formulat de reclamant faptul că cererea de chemare în judecată a fost respinsă având în vedere concluziile raportului de expertiză, împotriva căruia reclamantul nu a formulat obiecţiuni, reţinându-se că pârâta a calculat dobânzile majorate cu respectarea prevederilor contractuale, iar reclamantul nu a dovedit că ar fi efectuat alte plăţi în afara celor avute în vedere de expert la efectuarea expertizei.

Astfel, reiterarea în recurs a aspectelor de fapt invocate prin cererea de chemare în judecată şi reluate în apel, privind îndeplinirea condiţiilor plăţii nedatorate, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate a hotărârii atacate, prin evocarea eventualelor greşeli de judecată săvârşite de instanţa de apel, critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

Mai mult, toate aceste argumente referitoare la restituirea sumei de 338.325,72 RON în temeiul plăţii nedatorate, nu reprezintă altceva decât trimiteri la elemente de fapt, deja analizate de instanţele de fond, prin prisma probatoriului administrat, precum şi o reiterare a aspectelor de fond supuse judecăţii.

În plus, Înalta Curte constată că în cadrul criticilor din recurs se regăsesc reiterate ad literam motivele cuprinse în cererea de apel, recurentul neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze argumentaţia deciziei recurate şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Motivele din apel nu pot fi invocate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, practic recurentul-reclamant critică soluţia primei instanţe. Or, obiectul recursului îl constituie decizia instanţei de apel, a cărei conformitate cu regulite de drept aplicabile trebuie verificată numai prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Orasul Sebiş - U.A.T. Sebiş împotriva deciziei civile nr. 122 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Orasul Sebiş - U.A.T. Sebiş împotriva deciziei civile nr. 122 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.