Appeal seeking reimbursement of special administrators' pay annulled as procedurally invalid; municipality and local council prevail

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin administrator judiciar C.I.I. A. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, la plata sumei de 438.421 RON, reprezentând remuneraţia acordată administratorilor speciali pe parcursul anilor 2015-2018, sumă actualizată la data plăţii efective, precum şi pe viitor, în perioada stării de insolvenţă.

De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 de RON/zi, de la data rămânerii definitivă a hotărârii, până la plata efectivă a debitului principal.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1345, art. 1516, art. 1527 C. civ., art. 52 din Legea nr. 85/2014.

La data de 15 aprilie 2019, pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că asociat unic al B. S.A. este Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, şi a prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 15.003,281 RON aferentă perioadei decembrie 2015 - februarie 2016, argumentând că termenul de 3 ani s-a împlinit pentru acest interval, anterior sesizării instanţei.

La 29 mai 2019, reclamanta a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamţ şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumelor indicate iniţial.

La data de 20 iunie 2019, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâţilor şi la plata sumei de 32.460 RON, reprezentând remuneraţia achitată ulterior formulării acţiunii.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, apreciind că administratorul special nu poate sesiza instanţa pentru plata remuneraţiei.

La termenul din 29 mai 2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în privinţa capătului de cerere vizând obligarea pârâţilor la plata sumei pentru viitor.

2. Prin sentinţa civilă nr. 794 din 9 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în privinţa capătului de cerere vizând obligarea pârâţilor la plata sumelor viitoare reprezentând remuneraţia administratorilor speciali (intitulat "obligaţia de a face - executare act").

S-a respins capătul de cerere identificat anterior ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, şi, în consecinţă, s-a respins ca prescris capătul de cerere vizând plata sumei de 15.003,281 RON, reprezentând remuneraţia achitată administratorilor speciali în perioada decembrie 2015 - 04.02.2016.

S-a admis în parte acţiunea completată şi precizată, în sensul că a fost obligat pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, să achite reclamantei suma de 455.877,719 RON, remuneraţie achitată de reclamantă administratorilor speciali în perioada februarie 2016 - mai 2019, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii municipiul Piatra Neamţ şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, prin care au solicitat admiterea apelurilor şi schimbarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în totalitate.

3. Prin decizia civilă nr. 178 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 s-a admis apelul declarat de pârâţii Municipiul Piatra-Neamţ şi Consiliul Local al Municipiului Piatra-Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 794 din 9 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. S-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins în tot cererea de chemare în judecată şi s-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată care nu sunt contrare acestei hotărâri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

4. Prin decizia nr. 787 din 30 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis recursul declarat de reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., s-a casat decizia civilă nr. 178/2020 din 3 iunie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă şi s-a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată la 1 octombrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub dosar nr. x/2019.

5. Prin decizia nr. 137/2022 din 2 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă s-a admis apelul promovat de pârâţii Municipiul Piatra Neamţ şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 794/C/09.10.2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii care nu sunt contrare acestei decizii.

6. La data de 23 martie 2022, recurenta-reclamantă Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 137/2022 din 2 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac şi casarea hotărârii recurate.

Recurenta-reclamantă a susţinut că cererea sa este dovedită, în cauză fiind îndeplinite condiţiile privind îmbogăţirea fără justă cauză stabilite, la art. 1345 C. civ., având în vedere că remuneraţia administratorilor speciali a fost achitată din patrimoniul societăţii, deşi pârâţilor le incumba obligaţia de plată, conform art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

S-a mai arătat că plata efectuată de societate către administratorul special este o plată care intră în atribuţiile pârâţilor, conform art. 52 din Legea nr. 85/2014, ca o obligaţie corelativă a faptului că au numit administratorii speciali.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că numirea administratorilor speciali, realizată prin Hotărâri AGA, ce au intrat în circuitul civil ca urmare a necontestării lor de către intimaţi sau de către un terţ interesat, este legală şi aducătoare de beneficii pârâţilor prin faptul că administratorii speciali şi-au realizat atribuţiile în favoarea acţionarului său, respectiv Consiliul Local.

Prin urmare, s-a învederat că reclamanta nu are nicio obligaţie să suporte din propriul buget această remuneraţie, deoarece nu i-a adus niciun beneficiu, ci din contră, a sărăcit-o.

Intimaţii-pârâţi, Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ şi Municipiul Piatra Neamţ, au depus la dosar întâmpinări, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, faptul că recursul nu conţine critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimaţii-pârâţi, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.

Întreaga construcţie a recursului vizează o succesiune de fapte, afirmaţii, referitoare la fondul litigiului privind îndeplinirea condiţiilor instituţiei juridice a îmbogăţirii fără justă cauză, cererea de recurs nefiind însă structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, chiar şi din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, cu raportare la caracterul subsidiar al unei astfel de acţiuni, astfel cum prevede art. 1348 din C. civ.. Recurenta a reiterat criticile privind aplicarea dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, în sensul că acţionarul are obligaţia de a plăti remuneraţia administratorului special, invocând faptul că societatea debitoare nu are la îndemână o altă acţiune, întemeiată fie pe răspundere civilă delictuală, fie pe răspundere civilă contractuală.

Înalta Curte constată că aceste critici au fost analizate de către instanţa de apel, fiind dezlegate chestiunile referitoare la plata remuneraţiei administratorului special, atât din pespectiva dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, cât şi a prevederilor art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză. Prin recursul formulat, recurenta reiterează criticile formulate în apel sub acest aspect, fără însă a invoca alte argumente prin raportare la considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Prin urmare, instanţa supremă constată că recurenta reia teoria îmbogăţirii fără justă cauză, menţionând art. 1345 C. civ., fără însă a arăta în concret cum anume a fost încălcată sau aplicată greşit această normă de drept material.

Astfel, reiterarea argumentelor privind îndeplinirea sau nu a condiţiilor prevăzute la art. 1345 C. civ. referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, din perspectiva caracterului subsidiar al unei astfel de acţiuni, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

Mai mult, toate aceste critici nu reprezintă altceva decât trimiteri la elementele de fapt, care au fost deja analizate de instanţele de fond, prin prisma probatoriului administrat, în legătură cu incidenţa sau nu în cauză a instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză. Argumentul recurentei potrivit căruia nu are nicio obligaţie de a suporta din propriul buget remuneraţia administratorilor speciali deoarece nu i-a adus niciun beneficiu, ba din contră a sărăcit-o, nu reprezintă un motiv de nelegalitate în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În lipsa unei argumentaţii care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susţinerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond, care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei nr. 137/2022 din 2 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei nr. 137/2022 din 2 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.