Forum-selection clause upheld; Bucharest Tribunal to hear insurance premium dispute.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 10 noiembrie 2021 sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., C. D., E. şi F., a solicitat instanţei:

i)obligarea pârâtului B. la plata sumei de 21.5871,09 RON, cu titlu de despăgubiri contractuale, pentru prejudiciul creat reclamantei prin încălcarea atribuţiilor sale de manager, prejudiciu materializat în prime de asigurare neîncasate pentru poliţele încheiate de reclamantă, în calitate de intermediar în asigurări;

ii)obligarea, în solidar cu pârâtul B., a pârâţilor D. şi C. până la concurenţa sumei de 105581,49 RON, constând în prejudiciul generat prin lipsa remiterii sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare corespunzătoare poliţelor încheiate în contul de agent al numitei D.;

iii)obligarea, în solidar cu pârâtul B., a pârâţilor E. şi C. până la concurenţa sumei de 78.556,17 RON, constând în prejudiciul generat prin lipsa remiterii sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare corespunzătoare poliţelor încheiate în contul de agent al numitului E.;

iv) obligarea, în solidar cu pârâtul B., a pârâţilor F. şi C. până la concurenţa sumei de 31.733,43 RON, constând în prejudiciul generat prin lipsa remiterii sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare corespunzătoare poliţelor încheiate în contul de agent al numitului F..

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 779 din 14 aprilie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de pârâtul B. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 1203 C. civ. şi cum clauza prevăzută de art. 7.1 din contractul nr. x/20.09.2012 nu a fost acceptată, în mod expres, în scris, de pârâtul B., instanţa a apreciat că aceasta nu produce efecte juridice, iar faptul că pârâtul domiciliază în judeţul Dolj, s-a considerat că competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dolj.

Pe rolul Tribunalului Dolj, cauza a fost înregistrată la 20 mai 2022, sub acelaşi nr. de dosar.

Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 93/2022 din 5 iulie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamantul A. S.R.L. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reţinând că competenţa teritorială aparţine instanţei iniţial învestite, conform alegerii reclamantei A. S.R.L..

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Dolj şi Tribunalul Bucureşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 august 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de A. S.R.L., Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului B. la plata sumei de 215.871,09 RON, cu titlu de despăgubiri contractuale, pentru prejudiciul creat reclamantei prin încălcarea atribuţiilor sale de manager, prejudiciu materializat în prime de asigurare neîncasate pentru poliţele ce le-a încheiat în calitate de intermediar în asigurări; obligarea în solidar cu pârâtul B., a pârâţilor D. şi C. până la concurenţa sumei de 105.581,49 RON, constând în prejudiciul generat prin lipsa remiterii sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare corespunzătoare poliţelor încheiate în contul de agent al numitei D.; obligarea, în solidar cu pârâtul B., a pârâţilor E. şi C. până la concurenţa sumei de 78.556,17 RON, constând în prejudiciul generat prin lipsa remiterii sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare corespunzătoare poliţelor încheiate în contul de agent al numitului E.; obligarea, în solidar cu pârâtul B., a pârâţilor F. şi C. până la concurenţa sumei de 31.733,43 RON, constând în prejudiciul generat prin lipsa remiterii sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare corespunzătoare poliţelor încheiate în contul de agent al numitului F., cererea fiind una cu caracter personal.

Astfel, pornind de la temeiul juridic invocat de către reclamantă, se constată că aceasta şi-a fundamentat pretenţiile împotriva pârâtului principal B. pe dispoziţiile art. 1350 C. civ., ce reglementează răspunderea civilă contractuală, împreună cu cele ale contractului nr. x/20.09.2012 şi actul adiţional la acesta. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi pârâţi, reclamanta a invocat aplicarea dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., iar raportat la prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanţa competentă pentru pârâtul B. este competentă şi pentru ceilalţi pârâţi, urmărindu-se soluţionarea unitară a cauzei.

De altfel, reclamanta şi-a justificat alegerea instanţei sesizate în virtutea prevederilor art. 7.1 din contractul de asistent în brokeraj nr. x/20.09.2012, care prevede că "eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu prezentul contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, litigiul va fi dedus spre soluţionare instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se află sediul A. SRL".

In acest context, se reţine că inserarea acestei clauze în contract reprezintă o aplicare a instituţiei alegerii de competenţă reglementată de art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care:

"părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Având în vedere obiectul cauzei deduse judecăţii, respectiv plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru pretinsa neîndeplinire a obligaţiilor contractuale, Înalta Curte constată că o astfel de clauză este admisibilă. În plus, chiar dacă s-ar accepta că respectiva clauză este una neuzuală în sensul art. 1203 C. civ., nu se poate reţine că ea nu a fost acceptată expres de către pârât, câtă vreme contractul a fost semnat de către acesta, semnătura reprezentând expresia consimţământului său, fiind astfel asumată clauza respectivă.

Mai mult decât atât, acest aspect este evidenţiat de prevederile art. 9.3 din contract, potrivit cu care "asistentul confirmă prin semnarea prezentului contract că i-a fost făcut instructajul de către A. S.R.L. [...] cu privire la obligaţiile ce îi revin din prezentul contract şi în mod special cu privire la aplicarea metodologiei de lucru privind încheierea contractelor de asigurare, aplicarea tarifelor de prime, raportarea borderourilor de asigurare, depunerea poliţelor încheiate şi a sumelor reprezentând primele încasate şi predarea-primirea documentelor cu regim special, precum şi cu privire la procedura înregistrării reclamaţiilor şi soluţionarea amiabilă a litigiilor dintre agenţi şi asiguraţi, fiind de acord cu prevederile prezentului contract".

Astfel, din interpretarea gramaticală a textului evocat, rezultă că pârâtul B. a acceptat în scris, expres, toate clauzele contractuale (enumerarea din textul clauzei 9.3. nefiind limitativă, ci doar exemplificativă).

Aşadar, art. 107 C. proc. civ. invocat de către pârât, consacră regula generală, potrivit cu care cererile de chemare în judecată se introduc la instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, sens în care se reţine că, ori de câte ori intervine o situaţie de excepţie, aşa cum este cea instituită de art. 126 C. proc. civ. se va aplica aceasta din urmă în detrimentul regulii generale.

Pe cale de consecinţă, constatând că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte constată că aceasta a înţeles să uzeze de clauza atributivă inserată în contract, iar instanţa învestită cu soluţionarea cauzei trebuie să respecte alegerea de competenţă făcută de către reclamantă, neavând posibilitatea de a-şi declina competenţa în favoarea altei instanţe deopotrivă competente.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.