Salary recalculation claims by prosecutors assigned to Vâlcea Tribunal under mandatory special jurisdiction rule.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la 11 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentat prin Procurorul General al României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Consiliului National Pentru Combaterea Discriminării au solicitând instanţei să se dispună recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor cu grad PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 17 aprilie 2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror a fiecărui reclamant din prezenta cauză şi plata efectivă, în continuare şi pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 498/2022 din 10 martie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată prin întâmpinare de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, se reţine că în cauză, reclamanţii sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, iar faţă de obiectul cauzei - drepturi salariale, context în care s-a apreciat că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii raportat la art. 94 şi 95 din C. proc. civ.

Aşadar, s-a reţinut că cererea reclamanţilor nu este de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea şi nici de competenţa unei instanţe inferioarei celei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea, motiv pentru care s-a apreciat că, în cauză, nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 2 mai 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu la completul CM 15.

La termenul de judecată din 30 iunie 2022, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în ceea ce îl priveşte pe reclamantul E., dispunând amânarea pronunţării la 5 iulie 2022, iar referitor la reclamanţii A., B., C. şi D. a considerat necesar, pentru o mai bună gestionare a dosarului, disjungerea cererii formulate de aceştia şi formarea unui dosar separat, acordându-se termen de judecată la 20 octombrie 2022.

Prin sentinţa nr. 1868/2022 din 5 iulie 2022, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul E., în favoarea Tribunalului Vâlcea, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Dolj şi Tribunalul Vâlcea s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 15 iulie 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de E., Înalta Curte constată că reclamantul, în perioada octombrie 2011- iulie 2013 a absolvit Institutul Naţional al Magistraturii, iar ulterior, în perioada 8 iulie 2013 -30 septembrie 2016 a activat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, respectiv în perioada 1 octombrie 2016-6 noiembrie 2019 a activat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, iar din 7 noiembrie 2019 - prezent îşi desfăşoară activitatea ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, fiind delegat procuror la Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aşadar, art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competenţă, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7/16.05.2016, pronunţată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competenţa facultativă, reţinând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă".

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin urmare, aceste dispoziţii fiind de ordine publică, Înalta Curte constată că reclamantul era îndreptăţit să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre Curţile de Apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei rază se află Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la care îşi desfăşoară activitatea încă din anul 2019.

Aşadar, norma prevăzută de art. 127 C. proc. civ. are incidenţă în cauză, prevalând faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcţiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. şi anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.