Jurisdictional conflict: whether claims for military special survivor indemnity fall under administrative litigation law rather than social insurance law

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la 16 iunie 2020, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE şi COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE a solicitat anularea hotărârii nr. 44701 din 23 ianuarie 2020 emisă de pârâta de rând 2 şi a deciziilor nr. 170856/1LS/4.12.2019, nr. 98875/1LS/4.12.2019 şi nr. 98875/2LS/4.12.2019 emise de pârâta de rând 1; obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea, începând cu data de 1.01.2018 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, în favoarea fiecărui minor urmaş, a unor noi decizii de stabilire a indemnizaţiei prevăzută de art. 85 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006, nediminuate prin înmulţirea cu coeficientul 0,50, precum şi egală cu solda funcţiei de bază brute (potrivit gradului militar şi funcţiei avute de susţinătorul cpt. cdor. D.) actualizată cu majorarea acestei solde prin aplicarea nivelului maxim de salarizare legal aferent respectivului grad şi respectivei funcţii ale cpt. cdor. D.; cu cheltuieli de judecată.

La data de 20 iulie 2020, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, reprezentant legal al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale şi al Comisiei de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale au invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş, solicitând admiterea acesteia şi declinarea cauzei, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Prin sentinţa nr. 67 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţi şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. şi C., în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, reţinând că în speţă este incidentă legea cadru în materia pensiilor - Legea nr. 263/2010 care instituie competenţa de soluţionare a cauzelor în favoarea tribunalelor, secţia civilă - art. 153.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 13 octombrie 2020 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 546/2021 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Mureş, secţia Civilă admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declină, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamanţi, reţinând că revine curţii de apel iniţial sesizate, competenţa materială de soluţionare a cauzei raportat la dispoziţiile cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 august 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE şi COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE se constată că obiectul acesteia îl constituie anularea (modificarea) unor acte administrative, constând în decizii (deciziile nr. 170856/1LS/4.12.2019, nr. 98875/1LS/4.12.2019 şi nr. 98875/2LS/4.12.2019) emise în aplicarea art. 85 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006, precum şi a actului emis (hotărârea nr. 44701/23.01.2020) în soluţionarea plângerii prealabile de către organul competent în aceste sens, precum şi obligarea autorităţii publice la emiterea unor noi acte administrative (decizii) prin recunoaşterea dreptului vătămat, constând în indemnizaţia specială de urmaş reglementată de art. 85 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006 (nediminuată prin înmulţirea cu coeficientul 0,50, precum şi egală cu solda funcţiei de bază brute, actualizată cu majorarea acestei solde prin aplicarea nivelului maxim de salarizare legal aferent respectivului grad şi respectivei funcţii ale cpt. cdor. D.).

Din analiza actului normativ evocat în cauză, se constată că O.U.G. nr. 82/2006 nu cuprinde norme procesuale, de competenţă materială a instanţelor judecătoreşti privind cauzele care au ca obiect drepturile speciale de asistenţă (protecţie) socială reglementate de acest act normativ, în virtutea meritelor extraordinare constând în jertfirea vieţii sau sănătăţii personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare.

În acest context, devin aplicabile regulile de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a)-c) şi f-g), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1)-(2) din această lege, incidente în materia acţiunilor având ca obiect anularea unor acte administrative şi obligarea autorităţii publice competente să emită alte acte administrative prin recunoaşterea dreptului vătămat.

Aşadar, aceste prevederi legale instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecăţii. În cazul în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat şi, în acest scop, poate chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conţinutul solicitat de reclamant, poate chiar să dispună reformarea unui act administrativ, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea ce i-a fost adresată.

Incidenţa în cauză a competenţei instanţei de contencios administrativ se impune motivat de faptul că nu poate fi operată confuzia dintre, pe de o parte, drepturile de "asigurări" sociale, care revin competenţei de soluţionare a instanţei specializate în litigii de asigurări sociale - indiferent dacă sunt drepturi contributive - Legea nr. 263/2010 sau necontributive, precum pensiile militare de stat - Legea nr. 223/2015 şi drepturile de "asistenţă" (protecţie) socială, pentru care se aplică normele legale ale contenciosului administrativ.

În acest context, trebuie făcută distincţia între dreptul la pensia militară de stat de urmaş şi dreptul la indemnizaţia specială de protecţie socială a urmaşilor personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare.

Astfel, dreptul de "asigurări" sociale constând în pensia militară de stat de urmaş (art. 47-58 din Legea nr. 223/2015) constituie un drept de asigurări sociale, condiţionat de elemente specifice acestei naturi juridice (stagiu, vârstă etc.); are caracter general aplicabil riscului obişnuit al pierderii veniturilor în caz de deces din cauze naturale, al tuturor beneficiarilor asiguraţi ai legii (art. 4 din Legea nr. 223/2015); este recunoscut pentru activitatea obişnuită din timpul carierei profesionale; are la bază mecanismul obişnuit al raporturilor juridice de asigurări sociale, fiind inclus prin lege în sistemul pensiilor militare de stat şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale; plata se face de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale în calitate de "asigurător".

Fiind un drept de asigurări sociale, se impozitează, conform art. 99 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi se suportă din bugetul de stat (art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015).

În ceea ce priveşte dreptul la indemnizaţia specială de "protecţie socială" a urmaşilor personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare, reglementat de art. 85 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006, acesta constituie un ajutor necondiţionat şi prompt acordat de stat, din categoria mai largă a asistenţei sociale destinată familiei care necesită protecţie (independent de condiţionări specifice cum sunt cele ale asigurărilor sociale, precum: stagiul minim, vârsta etc.) şi apare ca o formă de despăgubire care se acordă independent de dreptul la pensie, cu care, de altfel, se poate cumula; are caracter special, aplicabil numai în caz de deces din cauze speciale şi extraordinare (prin jertfirea vieţii în acţiuni militare), doar al personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare; este recunoscut numai pentru merite extraordinare (jertfirea vieţii); are la bază mecanismul raporturilor juridice de asistenţă socială, pentru evenimente cu potenţial de risc ridicat, fiind parte a unui complex de drepturi de asistenţă socială pentru familia personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare (prestaţii în bani, servicii sociale, înlesniri, scutiri etc. - detaliate de prevederile art. 70 - 80 din Normele aprobate prin Ordinul MAN nr. M88/2016), fiind inclus în legea specială în materie de protecţie socială a personalului armatei participant la acţiuni militare (O.U.G. nr. 82/2006); plata se face de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale exclusiv din raţiuni de operativitate şi bună funcţionalitate, ca intermediar al instituţiei de care a aparţinut cel decedat în misiune (art. 76 din Normele aprobate prin Ordinul MAN nr. M88/2016).

Fiind un drept de asistenţă socială, nu se impozitează şi se suportă din bugetul Ministerului Apărării Naţionale (art. 13 din O.U.G. nr. 82/2006).

Pentru stabilirea naturii juridice şi efectuarea deosebirii dintre cele două categorii de drepturi evocate, nu prezintă importanţă autoritatea publică plătitoare, deoarece, în baza art. 88 lit. j) din Legea nr. 223/2015, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale (precum plata de drepturi speciale de protecţie socială), nu doar plata drepturilor de asigurări sociale.

Totodată, se reţine că distincţia dintre natura juridică a celor drepturi este dată şi de faptul că ele se pot cumula, reclamanţii fiind chiar în această situaţie, ei beneficiind şi de pensia de urmaş şi de indemnizaţia specială aflată în discuţie, astfel că, instituirea unor reglementări atât de diferite pentru cele două tipuri de drepturi constituie încă o dovadă a naturii lor juridice diferite.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.