Finality of appellate decisions in social security litigation precluding extraordinary appeal on merits

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 1 martie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat anularea deciziei nr. 213430/26.06.2019, obligarea pârâtei să valorifice veniturile menţionate în adeverinţa nr. x/01.06.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. şi a veniturilor brute prevăzute în carnetul de muncă, reprezentând acord global, prime, spor vechime, precum şi plata diferenţelor rezultate în urma recalculării.

Prin sentinţa civilă nr. 3611 din 19 mai 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat apel, prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor atestate de adeverinţa depusă la dosarul de pensie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale deciziei nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3611 din 19 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

In combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la 6 iulie 2022, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3611 din 19 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu privind asigurări sociale.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 213430/26.06.2019, obligarea pârâtei să valorifice veniturile menţionate în adeverinţa nr. x/01.06.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. şi a veniturilor brute prevăzute în carnetul de muncă, reprezentând acord global, prime, spor vechime, precum şi plata diferenţelor rezultate în urma recalculării.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu poate fi primită şi nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită şi ca urmare a admiterii excepţiei se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.