Jurisdiction in pensioner's challenge to pension-point provision assigned to Bucharest Court of Appeal's administrative section.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea ca neconstituţional a art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 care reduce valoarea punctului de pensie la 1442 RON şi care astfel îi diminuează în mod ilegal pensia lunară şi recalcularea pensiei lunare cuvenite, începând cu data de 01 septembrie 2020 la nivelul valorii iniţiale a punctului de pensie stabilită de Legea nr. 127/2019 (adică 1.775 RON) şi nu conform art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 (care reduce valoarea punctului de pensie la 1.442 RON) aşa cum a stabilit Curtea Constituţională a României în data de 13.01.2021 care a declarat neconstituţional respectivul articol.

În drept, a invocat prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 127/2019.

În contradictoriu, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, pe cale de excepţie arătând că ordonanţa de urgenţă nu face parte din categoria actelor administrative, astfel cum sunt definite de art. 2 (1) lit. c) Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 52/18.01.2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că litigiul dedus judecăţii are ca obiect dreptul la pensie al reclamantului, cu competenţa prevăzută de art. 152, 153 lit. e) şi art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin raportare la obiectul şi finalitatea cererii de chemare în judecată, curtea a reţinut că litigiul are ca obiect principal dreptul la pensie al reclamantului, respectiv obligarea pârâţilor la plata pensiei cu majorarea de 40%, începând cu data de 01.09.2020. Împrejurarea că cererea reclamantului a fost formulată în contradictoriu cu pârâţi care au rangul administrativ de autorităţi publice centrale, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, pe care a admis-o pentru considerentele ce succed.

Reclamantul reclamă vătămarea dreptului sau la pensie prin emiterea O.U.G. nr. 135/2020, referitor la valoarea punctului de pensie.

Tribunalul a reţinut că nu are relevanţă finalitatea cererii de chemare în judecată în calificarea litigiului, iar faptul că la punctul 2 al cererii de chemare în judecată se solicită recalcularea dreptului de pensie prin raportare la valoarea de 1.775 RON a punctului de pensie, nu este decât o consecinţă a capătului principal de cerere, solicitare de recunoaştere a acestei valori, valoarea acestui punct nefiind stabilită de către casele de pensii ci de legiuitor.

Potrivit art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, în forma iniţială, în vigoare de la data de 09 iulie 2019, conform versiunii publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 563 din 09 iulie 2019, se reglementa ca "Valorile punctului de pensie sunt următoarele:b) la data de 1 septembrie 2020-1.775 RON;".

Aceste dispoziţii au fost însă modificate prin Ordonanţă de urgenţă nr. 135/2020, începând cu data de 18.08.2020, în sensul ca prin art. 42, s-a statuat ca "La articolul 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, lit. b) se modifică şi va avea următorul cuprins:" b) la data de 1 septembrie 2020-1.442 RON;", aceasta fiind valoarea şi în prezent.

Or, casele de pensii sunt ţinute de aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare, şi nu pot purcede la aplicarea unor dispoziţii care nu mai au suport legislativ, urmare a modificarilor suferite.

Raportat astfel la primul capat de cerere, cel de-al doilea este un capat de cerere accesoriu, astfel cum este calificat de art. 30 C. proc. civ.

Mai reţine instanţa că, potrivit art. 10 (3) Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

În speţă reclamantul are domiciliul în raza teritorială a Curţii de Apel Bucuresti, instanţa competentă material.

În consecinţă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Faţă de împrejurarea că instanta de contencios admoinistrativ a declinat anterior competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, motiv pentru care a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului, în conformitate cu art. 134 din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Prin cererea de chemare în judecată se reclamă vătămarea dreptului la pensie al reclamantului prin emiterea O.U.G. nr. 135/2020, act normativ ce a modificat legea care prevedea o valoare mai mare a punctului de pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie dreptul de pensie în cuantumul prevăzut conform dispoziţiilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea 127/2019, anterior modificării prin O.U.G. nr. 135/2020, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii ci ca o consecinţă a soluţionării unei cereri formulate în baza Legii nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acţiunii.

Având în vedere temeiul de drept al acţiunii respectiv Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum şi petitul acţiunii, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de drept administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din acelaşi act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, instanţă competentă şi teritorial potrivit art. 10 (3) Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2022.