Competence for annulment of mayoral administrative acts: application of exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation over labor law alternatives

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.04.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă - complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR FORTUS LEX a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU şi MUNICIPIUL BUZĂU prin Primar, să se dispună:

- anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Buzău nr. 182/24.03.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, pentru personalul contractual din cadrul Serviciului Pază Bunuri şi Valori, Siguranţă Unităţi Şcolare, Direcţia Poliţia Locală, inclusiv a actelor ce au stat la baza acesteia, precum şi a tuturor actelor subsecvente;

- obligarea intimaţilor la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale indexate şi actualizate ce se cuvin fiecărui membru de sindicat poliţist local personal contractual în numele căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi drepturile salariale care s-ar fi cuvenit în situaţia în care programul de lucru nu ar fi fost modificat prin Dispoziţia atacată, pentru perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, sume pentru care solicită şi actualizarea cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală până la plata efectivă, ce urmează a fi calculate potrivit art. 628 C. proc. civ.

- obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 266 - 268 din Codul Muncii, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 155/2010, precum şi pe celelalte prevederi legale invocate şi incidente în cauză.

La data de 27.05.2021 reclamantul S.N.P. Fortus Lex a formulat precizări la acţiunea formulată iniţial, prin care a solicitat instanţei de judecată să se dispună:

- anularea Dispoziţiei Primarului Buzău nr. 279/29.04.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în perioada 01 mai - 31 mai 2021, pentru personalul contractual din cadrul Serviciului Pază Bunuri Valori, Siguranţă Unităţii Şcolare, Direcţia Poliţia Locală, inclusiv a actelor ce au stat la baza acesteia, precum şi a tuturor actelor subsecvente;

- obligarea intimaţilor la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate a tuturor drepturilor salariale indexate şi actualizate ce se cuvin fiecărui membru de sindicat, poliţist local - personal contractual, în numele căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi drepturile salariale care s-ar fi cuvenit în situaţia în care programul de lucru nu ar fi fost modificat prin Dispoziţia atacată, pentru perioada 01 mai - 31 mai 2021, sume pentru care solicită şi actualizarea cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală până la plata efectivă, ce urmează a fi calculate potrivit art. 628 C. proc. civ.

Reclamantul a mai arătat că menţine celelalte capete de cerere din cererea iniţială, astfel cum au fost formulate şi motivate.

La primul termen de judecată din 11 iunie 2021, instanţa a constatat că H.C.L. 50/2021 şi Dispoziţia nr. 182/2021 au fost suspendate de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a dispus amânarea judecării cauzei la 15.10.2021 pentru a se comunica pârâţilor precizarea la cererea de chemare în judecată şi tabelul cu membrii de sindicat poliţişti locali ai Primăriei Municipiului Buzău depuse de reclamant.

La termenul de judecată din 15.10.2021, instanţa a pus în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei şi a reţinut cauza pentru pronunţare asupra acestui aspect.

Prin sentinţa civilă nr. 1448/2021 din 11 noiembrie 2021, Tribunalul Buzău, secţia I civilă - complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului de muncă formulat de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR FORTUS LEX, în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU şi MUNICIPIUL BUZĂU prin Primar în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR FORTUS LEX are sediul social în Bucureşti, iar cererea dedusă judecăţii priveşte anularea unei dispoziţii privind reducerea programului de lucru şi stabilirea unor despăgubiri salariale faţă de angajaţi - poliţişti locali - personal contractual, fiind aplicabile dispoziţiile art. 266 şi următoarele din Codul muncii referitoare la jurisdicţia muncii.

A mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor individuale de muncă este stabilită în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, dar şi faptul că norma cuprinsă în art. 269 alin. (2) din Codul muncii este o normă de competenţă teritorială exclusivă, fiind stabilită printr-un text imperativ, de la aceasta neputându-se deroga.

Cum, în cauză, sediul reclamantului se află în municipiul Bucureşti, instanţa a reţinut că această împrejurare atrage competenţa teritorială a instanţei în circumscripţia căreia se află respectivul sediu - Tribunalul Bucureşti, sens în care în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 7 iunie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

La primul termen de judecată din 18 iulie 2022, reclamantul, reprezentat de avocat, a învederat că, în cauză, reclamanţi sunt doar cei care au semnat tabelul aflat la dosar. Totodată, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, apreciind că Tribunalul Buzău este competent să soluţioneze cauza potrivit art. 269 Codul Muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 5049/2022 din 18 iulie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR FORTUS LEX în numele membrilor de sindicat, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului în vederea soluţionării regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a reţinut că reclamanţii din prezenta cauză sunt poliţişti în cadrul Primăriei Buzău şi personal contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei instituţii ce îşi are sediul în localitatea Buzău, judeţul Buzău.

S-a mai arătat că, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, sindicatele au posibilitatea de a promova acţiuni în justiţie în numele membrilor de sindicat.

Totodată, s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd o competenţă alternativă, în sensul că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, prevederi care au caracter special faţă de art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Aşadar, instanţa de conflict a reţinut că, deşi Sindicatul reclamant îşi are sediul în localitatea Bucureşti, iar membrii de sindicat, care sunt reclamanţi în prezenta cauza îşi au locul de muncă în Buzău, judeţul Buzău, sindicatul a ales să se judece la locul de muncă al membrilor de sindicat, respectiv, în localitatea Buzău, judeţul Buzău.

Prin urmare, în opinia instanţei de conflict, prima instanţă nu ar fi trebuit să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău numai pe considerentul că acest sindicat îşi are sediul în localitatea Bucureşti, în condiţiile în care alegerea de competenţă revine acestui sindicat, datorită competenţei alternative consacrată de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 30 septembrie 2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În acest sens, reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, membri de sindicat poliţişti locali angajaţi ai Primăriei Municipiului Buzău, prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor "Fortus Lex", au solicitat, în principal, anularea dispoziţiilor Primarului Municipiului Buzău nr. 182/24.03.2021 şi 279/29.04.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână în perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, respectiv, în perioada 01 mai - 31 mai 2021.

Totodată, se cuvine amintit faptul că, anterior, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.04.2021, sub nr. x/2021, SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR FORTUS LEX a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU, MUNICIPIUL BUZĂU, prin Primar şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BUZĂU, suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local Buzău nr. 50/25.03.2021 privind aprobarea planului de ordine şi siguranţă publică al municipiului Buzău pe anul 2021 şi a Dispoziţiei Primarului Municipiului Buzău nr. 182/24.03.2021 privind reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în perioada 01 aprilie - 30 aprilie 2021, pentru personalul contractual din cadrul Serviciului Pază Bunuri şi Valori, Siguranţă Unităţi Şcolare, Direcţia Poliţia Locală, inclusiv a actelor ce au stat la baza acestora, precum şi a tuturor actelor subsecvente. Totodată, Sindicatul a solicitat admiterea cererii şi suspendarea executării actelor administrative menţionate până la soluţionarea definitivă a litigiilor având ca obiect anularea acestora.

De asemenea, aşa cum reiese din practicaua sentinţei nr. 370/2021 din 26 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 (aflată la dosarul Tribunalului Buzău), instanţa a reţinut că este competentă să soluţioneze cauza din punct de vedere general, material şi teritorial, invocând în acest sens prevederile art. 126 din Constituţie, art. 95 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, aşa cum reiese din practicaua încheierii de şedinţă din 11 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 (Tribunalul Buzău, secţia I civilă - complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale), prima instanţă de conflict a reţinut că HCL 50/2021 şi Dispoziţia nr. 182/2021 au fost suspendate de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în speţă, prin natura sa, cererea în anularea dispoziţiilor primarului atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de emiterea unui act unilateral emis de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administraţiei publice locale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuţi de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.

Astfel, aşa cum reiese din documentele aflate la dosarul primei instanţe de conflict, Dispoziţia nr. 182/24.03.2021 a fost emisă în executarea prevederilor art. 196 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, putând fi contestată în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. 4 din respectiva dispoziţie.

Pentru stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cazul de faţă, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ emis de conducătorul unei autorităţi publice judeţene, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea acestui act revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 13.04.2021), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora:

"Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte atât anularea unor dispoziţii ale primarului, cât şi plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor FORTUS LEX nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat titulari ai drepturilor pretinse, interesul promovării acţiunii aparţinând acestora.

Aşadar, având în vedere că reclamanţii au solicitat, în principal, anularea respectivelor dispoziţii ale primarului, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Buzău, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.