Retired court clerk's pension-certificate suit assigned to Bucharest Tribunal after negative jurisdiction conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea adeverinţei-tip nr. 6403/A/22.08.2018, emisă de Tribunalul Prahova şi obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverinţe-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 567/2004, în care să aibă în vedere, la stabilirea bazei de calcul, o valoare de referinţă sectorială de 440,16 RON, pentru perioada aprilie 2015 - iulie 2015.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3294/2022 din 12 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Tribunalul Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

În cazul dedus judecăţii, care are natura unui litigiu de muncă, competenţa este stabilită de dispoziţiile art. 269 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 211 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea unui conflict de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscriptie îşi are domiciliul sau, după caz, sediul ori locul de muncă reclamantul.

Instanţa de judecată a considerat că nu poate să reţină incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., întrucât reclamanta nu mai exercită funcţia de grefier, fiind pensionată prin decizia nr. x din data de 20 februarie 2008.

Aşadar, Tribunalul Bucureşti a apreciat că reclamantei nu îi mai revenea obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care şi-a desfăşurat activitatea.

Faţă de împrejurarea că domiciliul reclamantei se află în Municipiul Ploieşti, în circumscripţia Tribunalului Prahova, s-a concluzionat în sensul că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Prin sentinţa civilă nr. 1638 din 22 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, invocată din oficiu; s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Prahova, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut că instanţa de contencios constituţional, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Astfel, Curtea Constituţională a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Or, în cauză s-a constatat că, la data sesizării Tribunalului Bucureşti, reclamanta, deşi nu îşi mai desfăşura activitatea în cadrul Tribunalului Prahova, această instanţă are calitatea de parte în demersul judiciar promovat, iar reclamanta a fost cea care a ales aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., astfel că este incidentă reglementarea privind competenţa facultativă a instanţei, în vederea respectării tuturor garanţiilor procesuale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 6 iulie 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că în cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului.

Reclamanta A., grefier pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 269 din Codul muncii prevăd că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii".

Art. 127 din C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte reţine că reclamanta putea sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Prahova.

După cum se observă, norma legală reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate celei care ar fi fost competente.

Întrucât reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă decât cea care are şi calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul, această opţiune neputând fi cenzurată de instanţă din oficiu, în condiţiile în care nu există nicio prevedere legală în acest sens.

Calitatea de parte în proces a Tribunalului Prahova determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă, respectiv a articolului 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ.

În consecinţă, reclamanta a ales să introducă, în mod corect, cererea de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, în acord cu prevederile art. 127 alin. (21) din C. proc. civ.

După cum s-a arătat, reclamanta a desfăşurat activitatea de grefier la Tribunalul Prahova până la emiterea deciziei nr. x din 20 februarie 2008, dată la care a fost eliberată din funcţia deţinută prin pensionare, cererea de chemare în judecată fiind formulată, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.