Municipality’s tort claim for cemetery occupation rejected; appellate dismissal upheld, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanţii Consiliului Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 751.936 RON plus TVA reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru ocuparea fără drept a cimitirelor din Timişoara, str. x, str. 6 martie (Calea x) şi Calea x, pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 27 mai 2020, actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 11635 din 3 noiembrie 2020 Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

B.Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 405 din 22 iunie 2021, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local Timişoara şi a Primarului Municipiului Timişoara; a respins cererea formulată de reclamanţii Consiliul Local Timişoara şi a Primarul Municipiului Timişoara, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Municipiul Timişoara în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.; a luat act că pârâta solicită cheltuieli pe cale separată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de fond

Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat apel Municipiul Timişoara prin Primar, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.

D. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 2 din 6 ianuarie 2022 Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de Municipiul Timişoara prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 405 din 22 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş; a luat act că intimata-pârâtă şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

E.Considerentele hotărârii pronunţate de Curtea de Apel

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Între apelant, în calitate de achizitor şi intimată, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x din 22 mai 2018 prin care intimata-pârâtă s-a obligat să execute şi să presteze lucrări şi servicii necesare înhumării şi întreţinerii cimitirelor publice umane din municipiul Timişoara situate pe str. x, Calea x şi Calea x, durata contractului fiind până la data de 31.12.2018, conform art. 6 din contract., pentru preţul de 21680 RON fără TVA.

La expirarea contractului, apelantul reclamant a notificat intimata pârâtă să predea bunurile pe care le-a primit în gestiune în baza contractului de prestări servicii ca urmare a expirării contractului, dar predarea a avut abia la data de 27.05.2020 când intimata a părăsit spaţiile cimitirelor şi a predat apelantei obiectele de inventar şi mijloacele fixe conform procesului-verbal nr. x/27.05.2020.

Apelanta critică soluţia primei instanţe cu motivarea că a reţinut eronat că folosinţa bunurilor proprietate publică fără titlu de către o persoană nu poate constitui o faptă ilicită, legalizând astfel o ilegalitate săvârşită de către intimată.

S-a reţinut că în cauză nu există un prejudiciu, astfel încât nu s-a mai procedat la analiza celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale.

Apelantul nu poate invoca propria culpă, a emiterii cu întârziere şi în condiţii de nelegalitate a HCL 227/24.04.2018 privind delegarea de gestiune prin concesiune a serviciului public privind prestarea de servicii şi activităţi necesare exploatării şi întreţinerii cimitirelor umane situate în Timişoara şi a neiniţierii nici unei proceduri de licitaţie publică pentru concesionarea cimitirelor din anul 2018 până în anul 2020. Mai mult, potrivit art. 254 C. proc. civ. probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată iar părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

Apelantul nu a avut intenţia reală de a încheia un contract de concesiune prin care să obţină plata unei redevenţe în schimbul presării serviciilor pentru modernizarea, exploatarea şi întreţinerea cimitirelor, prin contractul de concesiune, concesionarul fiind cel care încasează contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate, achitând concedentului (reclamantului) redevenţă, ci din contră a demarat procedura de achiziţie directă în vederea încheierii unui contract de prestare servicii şi nu a unui contract de concesiune, şi prin urmare lipsa de folosinţă nu poate fi cuantificată raportat la redevenţa pe care ar fi obţinut-o acesta, deoarece aceasta nu şi-a prefigurat, în mod real, un asemenea câştig.

Referitor la susţinerea apelantului-reclamant că intimata-pârâta a folosit bunurile proprietate publică, în vederea producerii de foloase pentru A. S.R.L.,fără a achita costul utilizării acestora, din actele dosarului (respectiv adresa emisă chiar de apelant la data de 11.06.2021, de la dosarul de fond) se constată că apelantul reclamant a încasat banii de la persoane fizice pentru serviciile funerare prestate de intimata pârâtă în perioada 01.01.2019-mai 2020, fără a achita vreo sumă de bani intimatei pentru lucrările efectuate.

În mod judicios prima instanţă a reţinut că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui prejudiciu cert pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a intimatei pârâte, întrucât apelantul pe de o parte nu ar fi avut posibilitatea încasării în intervalul dedus judecăţii a unor redevenţe, câtă vreme nu a organizat, din propria culpă, în condiţii de legalitate o licitaţie pentru delegarea de gestiune a serviciului public privind prestarea de servicii şi activităţi necesare exploatării şi întreţinerii cimitirelor umane din Timişoara iar pe de altă parte, acesta a beneficiat de sumele încasate de la populaţie, ca urmare a serviciilor funerare prestate în acest interval de către intimata pârâtă, care a asigurat în acest interval continuitatea serviciilor funerare fără a fi remunerată în vreun fel de către apelantul pârât.

F.Calea de atac împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul Timişoara prin Primar, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Recurentul a demarat o procedură de licitaţie pentru concesionarea cimitirelor, dovadă fiind în acest sens emiterea HCL 227/24.04.2018 privind delegarea de gestiune prin concesiune a serviciului public privind prestarea de servicii şi activităţi necesare exploatării şi întreţinerii cimitirelor umane situate pe Calea x, strada x şi Calea x, act administrativ ce a fost contestat de către pârâtă, blocând astfel demararea procedurii iniţiate.

Prin sentinţa civilă nr. 330 din 15 iunie 2020 Tribunalul Timiş a anulat HCL nr. 227 din 24 aprilie 2018, reţinându-se că proiectul hotărârii a fost publicat cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 53/2003 şi nu că ar fi ilegal actul administrativ, astfel cum a reţinut instanţa de apel.

Recurentul a demarat procedura achiziţiei directe în vederea atribuirii contractului având ca obiect lucrări şi servicii necesare înhumării, care reprezintă doar o parte din activitatea de exploatare a cimitirelor, tocmai din cauza relei-credinţe a intimatei care a contestat în faţa instanţelor actul administrativ, respectiv HCL nr. 227 din 24 aprilie 2018.

Fapta ilicită o constituie simpla folosire fără titlu de către pârâtă a bunurilor proprietate publică, contrar opiniei instanţei de apel care reţine că folosinţa bunurilor proprietate publică, fără titlu, de către o persoană nu poate constitui o faptă ilicită, legalizând astfel o ilegalitate săvârşită de către intimată, condiţionând implicit eliberarea bunurilor proprietate publică de organizarea unei licitaţii.

În speţă, prejudiciul este reprezentat de faptul că recurentul a fost privat de dreptul de a beneficia de plata unei redevenţe - costul folosirii bunurilor proprietate publică. Aceasta s-a datorat imposibilităţii de încheiere a unui contract de concesiune ţinând cont de faptul că pârâta a exercitat în mod abuziv drepturile procesuale, solicitând anularea actului administrativ nr. 227 din 24 aprilie 2018, tocmai pentru a bloca desfăşurarea procedurii de achiziţie şi refuzând să părăsească cimitirele.

Pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 13 ianuarie 2020, prejudiciul urmează a fi calculat raportat la x din 30 mai 2013, iar pentru perioada 14 ianuarie - 2020 - 27 mai 2020 raportat la HCL nr. 8 din 14 ianuarie 2020.

Recurentul a fost privat de şansa de a obţine contravaloarea unei redevenţe anuale aferente imobilului în litigiu, acest prejudiciu fiind creat de către pârâtă întrucât aceasta a ocupat în mod abuziv imobilul pe perioada indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Se solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate în considerarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

G.Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază criticile aduse deciziei ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Motivul arătat presupune că instanţa de fond a recurs la texte de lege aplicabile speţei, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greşit.

În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faptul că pârâta-intimată a contestat în instanţă HCL nr. 227 din 24 aprilie 2018 nu înseamnă că se face vinovată de "blocarea" procedurii de licitaţie. Aceasta deoarece prin sentinţa civilă nr. 330 din 15 iunie 2020 Tribunalul Timiş a anulat respectiva hotărâre, reţinându-se că au fost încălcate prevederile imperative ale art. 7 din Legea nr. 53/2003. În realitate, recurentul invocă propria culpă întrucât nu a emis o hotărâre în conformitate cu dispoziţiile legale imperative.

Instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că în cauză nu există un prejudiciu suferit de recurent, motiv pentru care nu au mai fost analizate celelalte condiţii pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei-intimate.

Nu s-a reţinut în considerentele deciziei recurate faptul că folosirea fără titlu de către pârâtă a bunurilor proprietate publică nu constituie o faptă ilicită, astfel cum susţine recurentul.

Pârâta-intimată a susţinut că a respectat principiul continuităţii asigurării serviciilor funerare şi a continuat prestarea serviciilor potrivit O.G. nr. 71/2002. Aceasta nu a exercitat în mod abuziv drepturile procesuale când a solicitat anularea HCL nr. 227 din 24 aprilie 2018, ci a acţionat în instanţă în conformitate cu dispoziţiile legale, în cele din urmă, actul administrativ fiind anulat.

Recurentul nu a făcut demersuri pentru a organiza în condiţii de legalitate o procedură de licitaţie pentru delegarea de gestiune prin concesionare a exploatării şi întreţinerii cimitirelor, care să-i permită încasarea redevenţelor, ci a procedat la demararea unei proceduri de achiziţie directă privind atribuirea contractului de prestări servicii având ca obiect lucrări şi servicii necesare înhumării şi întreţinerii cimitirelor publice umane.

De altfel, potrivit înscrierilor depuse în instanţa de recurs abia la 23 septembrie 2022, Municipiul Timişoara a lansat licitaţia publică pentru încheierea unui contract de concesiune privind delegarea de gestiune a serviciului public privind prestarea de servicii şi activităţi necesare exploatării şi întreţinerii cimitirelor umane din Municipiul Timişoara.

Aşadar, recurentul nu a fost privat de dreptul de a beneficia de plata unei redevenţe din cauza faptului că intimata-pârâtă a solicitat în instanţă anularea HCL nr. 227 din 24 aprilie 2018.

De altfel, faptul că nu există un prejudiciu a fost reţinut în mod corect de Curtea de Apel, care a constatat că din adresa emisă chiar de recurentul-reclamant reiese că acesta a încasat banii de la persoane fizice pentru serviciile funerare prestate de intimata-pârâtă în perioada 1 ianuarie 2019 - mai 2020, fără a achita vreo sumă de bani intimatei pentru lucrările efectuate.

Pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte este necesară îndeplinirea cumulativă a celor patru condiţii prevăzute de lege: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, vinovăţia făptuitorului.

S-a reţinut în mod corect faptul că în cauză recurentul nu a suferit un prejudiciu cert şi care să nu fie încă reparat.

Recurentul-reclamant a obţinut venituri în schimbul serviciilor prestate de pârâtă, iar pe de altă parte, licitaţia publică pentru care se poate solicita redevenţa a fost lansată la data de 23 septembrie 2022.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză hotărârea recurată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, recursul urmează a fio respins ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2/A din 6 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR la plata sumei de 11.321,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., reprezentată de avocat B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 6 octombrie 2022.