Road transport cargo loss subrogation annulled for failure to pay stamp duty under O.U.G. 80/2013

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 august 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 88.887,60 euro către reclamanta A., reprezentând prejudiciul ce a rezultat ca urmare a plăţii indemnizaţiei de asigurare către asiguratul său B. datorită pierderii totale a mărfii constând în 11 pachete catozi de cupru pe perioada transportului rutier efectuat de către pârâtă; precum şi obligarea la plata sumei de 5.000 euro către cea de-a doua reclamantă, reprezentând prejudiciul cauzat datorită pierderii totale a mărfii pe perioada respectivului transport rutier.

La 27 septembrie 2018, pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a societăţii D. S.R.L. în numele E..

La 16 noiembrie 2017, reclamanta A. a formulat cerere de majorare a pretenţiilor în sensul obligării pârâtei C. S.R.L. şi la plata sumei de 6.618,83 euro.

La 29 noiembrie 2017, pârâta C. S.R.L. a precizat că înţelege să cheme în garanţie pe asigurătorul E., iar la 11 ianuarie 2018 reclamanta a precizat că valoarea obiectului în RON a cererii adiţionale este 30.811,31 RON.

Chemata în garanţie E. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa nr. 119/2018 din 26 iunie 2018, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea precizată, a obligat pârâta C. S.R.L. la plata către reclamanta A. a sumelor de 407.700,75 RON, reprezentând indemnizaţie de asigurare şi 30.811,31 RON reprezentând contravaloare remorcă; a obligat pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 22.933,5 RON contravaloare franciză; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva chematei în garanţie E., obligând-o pe aceasta la plata sumei de 407.700,75 RON indemnizaţie de asigurare şi 22.933,5 RON contravaloare franciză; a obligat părţile la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel chemata în garanţie E..

Prin decizia nr. 58/2019 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de chemata în garanţie, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, şi a obligat părţile la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L., iar chemata în garanţie E. a formulat recurs la considerente.

Prin decizia nr. 2515 din 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 58 din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel. A respins recursul declarat de recurenta-chemată în garanţie E. prin F. împotriva aceleiaşi decizii, ca rămas fără obiect.

Prin decizia nr. 449/2021 din 8 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de chemata în garanţie E. prin F., trimis pentru rejudecare prin decizia nr. 2515 din 9 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a schimbat în parte sentinţa nr. 119/2018 din 26 iunie 2018 şi a respins cererea de chemare în garanţie formulata de pârâta C. S.R.L. împotriva chematei în garanţie E., a respins cererea privind obligarea chematei în garanţie E. la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 407.700,75 RON reprezentând indemnizaţie de asigurare şi a sumei de 22.933,5 RON reprezentând contravaloare franciză. A respins cererea privind obligarea chematei în garanţie E. la plata către pârâta C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.760 RON onorariu avocat şi 7.911 RON taxă timbru pentru cererea de chemare în garanţie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L., solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze hotărârea atacată, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs se afirmă că decizia atacată este motivată contradictoriu întrucât pe de o parte, curtea de apel a reţinut că este incident art. 17 din Convenţia CMR, iar pe de altă parte a constatat că vinovăţia aparţine reclamantei şi că nu ar putea fi angajată răspunderea pârâtei şi nici nu ar putea fi admisă cererea de chemare în garanţie. Arată că această motivare nu corespunde dispozitivului deciziei recurate prin care s-a schimbat numai în parte sentinţa apelată şi a fost respinsă cererea de chemare în garanţie, nu şi cererea de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă susţine că transportatorul este în culpă şi este responsabil pentru pierderea mărfii, conform art. 17 din Convenţia CMR întrucât din raportul de anchetă a rezultat că prepusul pârâtei transportator nu a parcat mijlocul de transport conform indicaţiilor primite, într-un loc păzit. Arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 1166 şi art. 1170 C. civ., recurenta-pârâtă susţinând că a acţionat cu bună-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale în vreme ce chemata în garanţie a manifestat rea-credinţă. Mai arată că nu a recunoscut niciodată pretenţiile reclamantei şi că se impune atragerea răspunderii chematei în garanţie.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-chemată în garanţie E. prin F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut, în principal, că recursul declarat în cauză este nul întrucât nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 25 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 3 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de doamnele judecător G. şi H. privind abţinerea de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Recurenta-pârâtă a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Craiova în calea de atac a apelului, într-un litigiu evaluabil în bani, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a respins cererea privind obligarea chematei în garanţie E. la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 407.700,75 RON reprezentând indemnizaţie de asigurare şi a sumei de 22.933,5 RON reprezentând contravaloare franciză. Suma contestată de recurentă este de 430.634,25 RON. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.055,67 RON prin adresa comunicată la 27 octombrie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, şi că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menţionată şi în raportul întocmit de magistratul-asistent, care a fost comunicat recurentei la 17 iunie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs.

Prin încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar prin care recurenta a solicitat acordarea de facilităţi la plata taxei de timbru. Încheierea a fost comunicată recurentei la 8 decembrie 2021, iar aceasta nu a formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 449/2021 din 8 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă C. S.R.L. la plata către chemata în garanţie E. prin F. a sumei de 1.995 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 449/2021 din 8 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. la plata către chemata în garanţie E. PRIN F.. a sumei de 1.995 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2022.