Cassation annulled for lack of valid legal grounds: factual disputes on accrual of limitation period in corporate liability action

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 27 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea Electrica Furnizare S.A., în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., a solicitat obligarea pârâţilor la repararea prejudiciilor constatate de către Curtea de Conturi a României prin Raportul de control nr. x din 29 noiembrie 2016, în cuantum total de 6.232.398,44 RON, la care se adaugă dobânda legală remuneratorie, în conformitate cu prevederile art. 1530 şi art. 1531 C. civ.. cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pârâţii A., D. şi G. au solicitat chemarea în garanţie a Societăţii Energetică Electrica S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 1709 din 1 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi şi a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta Electrica Furnizare S.A. în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., I., F., G. şi H., a respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii A., D. şi G. în contradictoriu cu chemata în garanţie Societatea Energetică Electrica S.A., a obligat reclamanta la plata către pârâtul F. a sumei de 5.670,47 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat reclamanta la plata către pârâta C. a sumei de 5.670,47 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins, ca neîntemeiate, cererile pârâţilor A., D. şi G. de obligare a reclamantei şi a chematei în garanţie la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru aferente cererilor de chemare în garanţie şi a dispus disjungerea cererilor reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi A. şi G. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Societatea Electrica Furnizare S.A., respectiv a cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Societatea Electrica Furnizare S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Electrica Furnizare S.A.

Prin decizia civilă nr. 2030A din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat şi a obligat reclamanta la plata către pârâţi a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Electrica Furnizare S.A., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material edictate de art. 2523 şi art. 2528 C. civ. referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, în sensul că recurenta era obligată să cunoască existenţa pagubei şi pe cei răspunzători de producerea ei, în momentul în care s-au aprobat situaţiile financiare ale societăţii, în temeiul dipoziţiilor art. 155 alin. (2) şi ale art. 1172 din Legea nr. 31/1990. Arată că aprobarea de către adunarea generală a acţionarilor a situaţiilor financiare anuale nu poate echivala cu o cunoaştere a unor acte efectuate de membrii organelor de conducere, respectiv a celor legate de încheierea, aprobarea şi executarea contractelor din 2012 şi 2013. Mai arată că decizia semnării, aprobării şi ratificării contractelor cu Electrica S.A. a aparţinut exclusiv intimaţilor-pârâţi, care nu au convocat adunarea generală a acţionarilor pentru a supune la vot încheierea acestor contracte. Precizează că, în lipsa cunoaşterii de către adunarea generală a obiectului contractelor şi a structurii organizatorice, adunarea generală nu putea sesiza existenţa unor nereguli.

Recurenta-reclamantă consideră că administratorii erau cei care trebuiau să cunoască aceste aspecte, ce au fost reflectate şi în raportul Curţii de Conturi, şi cei care au produs prejudiciul. Apreciază că momentul de început al termenului de prescripţie este data emiterii raportului Curţii de Conturi.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-chemată în garanţie Societatea Energetică Electrica S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, iar intimaţii-pârâţi C., B. şi F. au depus întâmpinare prin care au solicitat, în principal anularea recursului şi, în subsidiar respingerea recursului. Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi G., D., A., H. şi E. au solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru inexistenţa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentei-pârâte în sensul încălcării art. 2523 şi art. 2528 C. civ. şi ale art. 155 alin. (2) şi ale art. 1172 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

Art. 2523 şi art. 2528 C. civ. stabilesc regula generală conform căreia se calculează termenul de prescripţie extinctivă, respectiv momentul de la care curge acest termen în cazul dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită. Autoarea căii de atac nu demonstrează de ce nu au fost respectate aceste texte de lege, ci construieşte un raţionament prin care combate statuările curţii de apel în sensul că momentul de început al termenului de prescripţie extinctivă este cel mai târziu la data aprobării situaţiilor financiare anuale, însă argumentele sale aduc în discuţie chestiuni de fapt, cum ar fi aprobarea sau nu de către adunarea generală a acţionarilor a contractelor de mandat încheiate cu intimata-chemată în garanţie, modalitatea în care aceste contracte au fost semnate, obiectul acestor contracte, structura organizatorică a societăţii.

Art. 155 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dă posibilitatea adunării generale să ia o hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor sau directorilor, cu ocazia dezbaterii situaţiei financiare anuale. Art. 1172 din aceeaşi lege se referă la publicitatea şi punerea la dispoziţia acţionarilor a situaţiilor financiare anuale. Nu pot fi analizate susţinerile prin care recurenta invocă nerespectarea dispoziţiilor acestor texte de lege deoarece aceasta critică modul în care instanţa de apel a interpretat aceste norme raportat la probele şi la situaţia de fapt pe care a stabilit-o, relativ la contextul în care au fost încheiate contractele de mandat, la aprobarea la nivel societar sau la o eventuală acţiuni în răspundere împotriva membrilor organelor de conducere. Acestea reprezintă chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea de atac a recursului deoarece stabilirea situaţiei de fapt, a modului în care s-au derulat relaţiile dintre părţi şi interpretarea probelor sunt atributele exclusive ale instanţelor devolutive.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a dezvolta critici care să poată fi analizate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Electrica Furnizare S.A. împotriva deciziei civile nr. 2030A din 13 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă Electrica Furnizare S.A. la plata către intimata-pârâtă C. a sumei de 2.920,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât B. a sumei de 2.920,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât F. a sumei de 2.920,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă I. a sumei de 8.832,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi către intimatul-pârât H. a sumei de 8.832,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTRICA FURNIZARE S.A. împotriva deciziei civile nr. 2030A din 13 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă ELECTRICA FURNIZARE S.A. la plata către intimata-pârâtă C. a sumei de 2.920,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât B. a sumei de 2.920,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât F. a sumei de 2.920,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă I. a sumei de 8.832,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi către intimatul-pârât H. a sumei de 8.832,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2022.