Consultancy fees and penalty: Cassation annulled for failing to articulate specific illegality under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 20 august 2018 pe rolul Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor B. S.R.L. şi C. la plata sumelor în cuantum de 55.616,06 Euro reprezentând rest de plată din suma de 59.991,20 Euro datorată în baza contractului de consultanţă nr. x din 19.10.2012, 44.439 Euro reprezentând parte din suma de 50.000 euro datorată cu titlu de clauză penală, 150.000 RON TVA inclus, datorată potrivit actului adiţional nr. x, la care se adaugă dobânda legală.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1270, art. 1521-1526, art. 2, art. 3, art. 14, art. 15, art. 26, art. 219 alin. (1) şi (2), art. 1170 şi art. 1516 C. civ.

La termenul din data de 20 martie 2019, instanţa a calificat solicitarea pârâţilor privind adaptarea contractului în temeiul art. 1271 C. civ. ca fiind o cerere reconvenţională.

Prin sentinţa civilă nr. 23 din 19 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâţi, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantă şi s-a dispus obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 22.827,07 Euro plus T.V.A., la care se va adăuga dobânda legală aferentă începând cu data de 20 august 2015 şi până la plata integrală a debitului.

De asemenea, a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.086,33 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtului C. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii.

2. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L.

Prin decizia nr. 459/C/2021 - A din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, s-au admis apelurile declarate de reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei atacate, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata în favoarea reclamantei a sumelor în cuantum de 1.134,67 euro plus TVA şi 150.000 RON TVA inclus, la care se va adăuga dobânda legală aferentă începând cu data de 17 august 2015 şi până la plata integrală a debitului.

A fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.084 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă reprezentând taxă judiciară de timbru şi suma de 737 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru.

Au fost menţinute restul despăgubirilor din sentinţa apelată.

3. Împotriva acestei hotărâri, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate iar, în rejudecare, respingerea apelului declarat de reclamantă, admiterea apelului propriu, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a sumei de 1.134,67 euro şi 150.000 RON TVA inclus, cu dobândă legală aplicabilă de la data de 17 mai 2015.

În subsidiar, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, admiterea apelului propriu cu consecinţa schimbării hotărârii şi a admiterii acţiunii reconvenţionale.

În dezvoltarea motivului de casare, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1266, art. 1350 alin. (1), art. 1556 alin. (1) şi art. 1271 C. civ.

Astfel, s-a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1350 alin. (1) C. civ., potrivit cărora orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, având în vedere că, în cauză, nu se poate reţine obligaţia de plată a sumei de 150.000 RON în sarcina societăţii recurente.

De asemenea, au fost aplicate în mod greşit prevederile art. 1556 alin. (1) C. civ., privind excepţia de neexecutare a contractului, având în vedere că intimatei-reclamante i s-a acordat în mod nelegal dreptul de a încasa comisionul de 150.000 RON, cu toate că obligaţia corelativă nu a fost executată.

Prin urmare, s-a solicitat să se constatate că în cauză nu s-a negociat un preţ de achiziţie mai bun, astfel încât, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că se impune acordarea sumei de 150.000 RON, raportându-se la Tranzacţia din data de 25 ianuarie 2013 şi nu la cea din 14 februarie 2013.

Raportat la clauzele presupus a fi îndoielnice, coroborând art. 1266 şi art. 1268 C. civ. cu conţinutul raportului obligaţional, cu scopul contractului şi conduita celor două părţi, recurenta a învederat că nu se poate reţine existenţa obligaţiei de plată a comisionului de 150.000 RON.

O altă critică invocată de recurenta-pârâtă vizează obligarea sa la plata sumei de 1.134,67 euro +TVA, cu dobânda legală începând cu data de 17 august 2015 şi până la plata integrală a debitului. Recurenta susţine că potrivit probelor administrate această sumă a fost achitată.

Referitor la acţiunea reconvenţională, recurenta a arătat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu sunt îndeplinite prevederile art. 1271 C. civ., întrucât plăţile au fost efectuate în mod voluntar către D. S.A.

Instanţa de apel în mod greşit a reţinut plata voluntară a sumei de 225.913,60 RON, precum şi neîndeplinirea evenimentului independent de voinţa recurentei şi prin urmare, în opinia recurentei, se impunea ca instanţa să constate intervenţia impreviziunii şi încetarea contractului la 19 august 2015, data ultimei plăţi, precum şi să constate achitat preţul contractului.

Prin întâmpinarea depusă la 18 iunie 2022 intimata-reclamanta A. S.R.L. a invocat excepţia netimbrării recursului iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, la data de 17 februarie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 4 octombrie 2022.

La termenul din 4 octombrie 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului şi stabilind o ordine de prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare a recursului invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru este în cuantum de 3.248,26 RON.

Având în vedere că recurenta s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţă şi a depus la dosar chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.249 RON, urmează a respinge excepţia netimbrării recursului ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate normele de drept material indicate prin memoriul de recurs.

În susţinerea motivului de casare, recurenta prezintă situaţia de fapt şi probele administrate la instanţele de fond, solicitând reinterpretarea raporturilor obligaţionale dintre părţi, în sensul constatării inexistenţei în sarcina acesteia a obligaţiei de plată, contrar celor dispuse de instanţa de apel.

De asemenea, în ceea ce priveşte obligaţia de plată a sumei de 1.134,67 euro + TVA, recurenta solicită reanalizarea probelor administrate şi constatarea faptului că obligaţia de plată ar fi fost stinsă, fiind în mod greşit obligată la plata acestei sume de către instanţa de apel.

Referitor la cererea reconvenţională, recurenta prezintă istoricul raporturilor contractuale între părţi şi reiterează solicitarea privind constatarea intervenirii impreviziunii şi, în consecinţă, încetarea contractului la data de 19.08.2015 întrucât instanţa de apel în mod greşit ar fi reţinut plata voluntară a sumei de 225.913,60 RON.

Cu toate că recurenta invocă formal aplicarea greşită a prevederilor art. 1266, art. 1350 alin. (1), art. 1556 alin. (1) şi art. 1271 C. civ., susţinerile acesteia relevă, de fapt, nemulţumirea exprimată cu privire interpretarea raporturilor obligaţionale de către instanţa de apel, urmare a evaluării eronate a probelor administrate şi a situaţiei de fapt reţinute necorespunzător, fără însă a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia pentru a fi evidenţiate regulile de drept încălcate.

În realitate, recurenta solicită reaprecierea obligaţiilor contractuale în baza situaţiei de fapt şi a dovezilor administrate, cu scopul constatării inexistenţei obligaţiilor de plată în sarcina acesteia, chestiuni care nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, ce nu se subsumează cazurilor de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 459/C/2021-A din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 459/C/2021-A din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.