Territorial competence in labor disputes brought by a union on behalf of a member

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, formulată de către Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Apărării Naţionale, s-a solicitat obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului pretins privind acordarea ajutoarelor ce i se cuvin reclamantului, obligarea Ministerului Apărării Naţionale la repararea pagubei cauzate constând în achitarea în totalitate a acestor ajutoare la salariul funcţiei de bază din ultima lună de activitate şi fără a fi supuse impozitului pe venit de 16% şi cotelor de contribuţie obligatorie potrivit Codul fiscal.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1, 7, art. 11 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 96 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 443 din 26.01.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Ministerul Apărării Naţionale, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, potrivit cărora instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul reclamantului.

2. Cauza a fost înregistrată la 24.02.2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea nr. 25 din 16.04.2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea, în cadrul căreia funcţionează completuri specializate în conflicte de muncă.

În considerentele încheierii, tribunalul a reţinut că natura juridică a ajutorului solicitat de reclamant este a unui drept de natură salarială sau asimilat acestuia, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 5/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să judece recursul în interesul legii şi având în vedere că Legea nr. 80/1995 nu cuprinde dispoziţii care să reglementeze o jurisdicţie specială sau un statut special, devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin urmare, instanţa a reţinut competenţa materială procesuală a secţiei sau completurilor specializate în conflicte de muncă.

3. Cauza a fost înregistrată la 10.09.2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2020*.

Prin sentinţa civilă nr. 1205 din 31 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluţionării conflictului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa imediat superioară şi comună instanţelor în conflict.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi având în vedere că acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrului său, sunt aplicabile şi cele statuate prin Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet să soluţioneze recursul în interesul legii, privind calitatea procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Prin urmare, tribunalul a constatat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este cea de la sediul sindicatului reclamant.

3. Dosarul a fost înregistrat la 20 iulie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de sindicat în numele membrului său, s-a solicitat achitarea unor drepturi aferente trecerii în rezervă, reglementate prin art. 20 alin. (1) şi (2) Capitolul II al Anexei VII la Legea nr. 284/2010.

În cauză se constată că în discuţie nu este competenţa materială procesuală, ci competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict.

Instanţele au stabilit că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi băneşti, competenţa se stabileşte după regulile unui conflict individual de muncă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, salariaţii pot fi reprezentaţi legal de sindicat.

De asemenea, prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrului său, iar sediul acestuia este în municipiul Bucureşti, în a cărui raza teritorială funcţionează Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, reclamantul potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul sindicatului reclamant.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.