Jurisdictional conflict over annulment of security clearance revocation and military reserve discharge: administrative versus labor court competence for military personnel status

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informaţii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea ordinului de trecere în rezervă nr. DSP 055 din 10.12.2020, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea în gradul şi funcţia avută anterior demiterii şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu valoarea soldelor majorate şi indexate începând cu data de 14.12.2020 până la repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 7 şi urm. din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021 reclamantul a completat cadrul procesual pasiv în sensul că a solicitat judecarea în contradictoriu şi cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi totodată a solicitat şi anularea actelor administrative care cuprind retragerea/neacordarea autorizaţiei privind accesul la informaţii clasificate, anularea actelor administrative care cuprind avizul negativ şi raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate care au condus la neacordarea deciziei de avizare pozitivă şi propunerea de retragere/de neacordare a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 3245 din 14.05.2021, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Serviciul Român de Informaţii, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea soluţiei instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul este angajat cu contract potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 384/2006, iar raporturile juridice litigioase nu privesc vreun act emis în regim de putere publică. Prin urmare, nefiind un raport de muncă în care este implicat un funcţionar public, competenţa de soluţionare a litigiului revine instanţei de litigii de muncă iar nu celei de contencios.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 22.06.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021*.

Prin Notele de şedinţă depuse de Serviciul Român de Informaţii la data de 12.07.2021, a fost invocată excepţia de litispendenţă, care a fost admisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la termenul din 13.10.2021 şi a fost înaintată cauza completului sesizat cu dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021.

3. De asemenea, prin cererea înregistrată la 14.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Serviciul Român de Informaţii, acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat instanţei anularea actelor administrative care cuprind retragerea/neacordarea autorizaţiei privind accesul la informaţii clasificate, anularea actelor administrative care cuprind avizul negativ şi raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate care au condus la retragerea/neacordarea deciziei de avizare pozitivă şi propunerea de retragere/de neacordare a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat.

Prin încheierea din 21.10.2021, instanţa a constatat că a fost admisă excepţia de litispendenţă în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi s-a dispus înaintarea la prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1945 din 15.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat dosarul în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea soluţiei, curtea a reţinut că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ rezultă că litigiile având ca obiect raportul de serviciu al unui militar sunt excluse din competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.

De asemenea, a mai reţinut că din interpretarea art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ şi art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, se desprinde concluzia potrivit căreia competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect raporturile de serviciu ale personalului militar aparţine secţiilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

4. Prin sentinţa civilă nr. 3581 din 25 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2011, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că reclamantului, în calitatea sa de militar, i se aplică prevederile Legii speciale nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare iar, având în vedere obiectul litigiilor reunite, care vizează nu plata unor drepturi salariale, ci statutul de cadru militar, în continuare sunt aplicabile statuările Deciziilor nr. 10/16.04.2018 şi nr. 5/5.03.2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora soluţionarea cauzei de faţă intră în sfera contenciosului administrativ-fiscal. De asemenea, instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 14/1992, potrivit cărora pârâtul Serviciul Român de Informaţii este un organ central, competenţa aparţinând Curţii de Apel Bucureşti.

5. Dosarul a fost înregistrat la 01 iulie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul a solicitat anularea actelor administrative privind retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, a avizului negativ şi raportului cuprinzând propunerea de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004, precum şi al prevederilor Legii nr. 80/1995.

Ulterior, urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 138 alin. (4) C. proc. civ., instanţa a fost învestită şi cu capetele de cerere având ca obiect anularea ordinului de trecere în rezervă, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinului prin reîncadrarea în gradul şi funcţia deţinută anterior şi plata unei despăgubiri egală cu valoarea soldelor majorate şi indexate, pe lângă cererea principală formulată în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004.

Pentru început, Înalta Curte formulează observaţia că pentru a se putea reţine litispendenţa, legea prevedea condiţia prealabilă a înregistrării cauzelor pe rolul unor instanţe deopotrivă competente, tribunalul (instanţa de litigii de muncă şi asigurări sociale) verificându-şi şi constatându-şi competenţa generală, materială procesuală şi teritorială prin încheierea interlocutorie din data de 3 august 2021.

Prin încheierea din 13 octombrie 2021, tribunalul, instanţă de grad inferior faţă de curtea de apel care a fost învestită în temeiul art. 138 alin. (4) din C. proc. civ., a motivat că acţiunea avea un capăt principal de cerere, raportat la acesta fiind formulate celelalte cereri, a căror rezolvare depindea în mod necesar de soluţionarea cererii principale. În această privinţă, este de subliniat că dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., stabilesc prorogarea competenţei, în sensul că sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală cererile accesorii.

Admiţându-se excepţia litispendenţei, soluţie care se impune ca atare instanţei din regulatorul de competenţă, se reţine efectul declinatoriu al acesteia, în sensul că, dată fiind identitatea capătului principal de cerere din cadrul celei de-a doua acţiuni înregistrate pe rolul instanţei de contencios administrativ a curţii de apel, continuă judecata dosarelor, astfel reunite, la instanţa de grad mai înalt, chiar şi în ipoteza unei litispendenţe parţiale, ca în speţă, iar art. 123 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte expres că operează prorogarea de competenţă chiar şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

În această situaţie Înalta Curte reţine că argumentele caracterului de ordine publică al normelor de competenţă după materie nu pot fi absolutizate, astfel încât să nesocotească voinţa univocă a legiuitorului, ca cererile aflate într-o situaţie de interdependenţă, deduse judecăţii într-una şi aceeaşi cauză, să fie soluţionate împreună, pentru buna administrare a justiţiei şi prevenirea unor soluţii divergente.

În cauză, ambele instanţe aflate în conflict au admis că neacordarea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate reclamantului a condus la trecerea în rezervă a acestuia. Excepţia necompetenţei materiale a fost pusă în dezbatere de curtea de apel de la primul termen din 27 mai 2021, înainte de pronunţarea litispendenţei de către instanţa de litigii de muncă la 13 octombrie 2021, deci fără a privi celelalte capete de cerere cu care a fost învestită ulterior de tribunal, prin încheierea de constatare a litispendenţei.

Totodată, din motivarea încheierii de declinare a competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ a curţii de apel, rezultă că s-a apreciat că cererea reclamantului vizează raporturile de serviciu ale reclamantului, fără a se face trimitere la dispoziţiile art. 99 C. proc. civ. şi fără a se adopta, în prealabil, măsura disjungerii în vederea declinării competenţei, în funcţie de capetele de cerere cu care a fost învestită.

În concluzie, conflictul negativ de competenţă, ivit în cauză între instanţa de contencios administrativ şi instanţa specializată în soluţionarea conflictelor individuale de muncă nu a fost generat de calificarea şi modul de stabilire a capetelor de cerere ale acţiunii reclamantului, astfel cum a fost completată şi, precizată de acesta, ci exclusiv legat de natura capătului principal de cerere privind anularea actelor administrative de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii, clasificate, în legătură cu care s-a constatat şi litispendenţa, cadru în care se pronunţă şi regulatorul de competenţă.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială urmează a fi stabilită în funcţie de capătul principal de cerere constând în solicitarea reclamantului de anulare a actelor administrative privind retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

În cauză, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 7 şi urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul a arătat că a fost subofiţer în cadrul Serviciului Român de Informaţii, cu gradul de plutonier-adjutant, o perioadă de peste 18 ani începând cu anul 2002 şi că la data de 14.12.2020 a fost înştiinţat că nu a fost revalidat avizul de securitate privind accesul la informaţii clasificate, în temeiul H.G. nr. 585/2002, ceea ce a condus la trecerea sa în rezervă.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale . . . . . . . . . .".

Astfel, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, invocată în virtutea principiului disponibilităţii procesuale, se constată că reclamantul a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea actelor administrative care cuprind avizul negativ şi raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate, ce au condus la retragerea autorizaţiei de acces la informaţiile clasificate secrete de stat.

Prin urmare, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2002, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi, având în vedere că actele sunt emise de Serviciul Român de Informaţii, în calitate de autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.