Revision petition denied for lack of res judicata conflict in judicial sequestration of insolvency debtor’s assets

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată formulată la 27.01.2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în insolvenţă, prin administrator judiciar B., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi D. - Sucursala Bucureşti, instituirea sechestrului judiciar, fără obligarea la darea unei cauţiuni, asupra mai multor apartamente înscrise în cartea funciară şi numirea administratorului sechestru în persoana pârâtei C. S.A.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.02.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de înfiinţare a sechestrului judiciar ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta A. S.A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului judiciar.

Prin decizia civilă nr. 707 din data de 03 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a fost schimbată încheierea atacată, în sensul că a fost admisă cererea, s-a dispus instituirea sechestrului judiciar, fără obligarea la darea unei cauţiuni, asupra bunurilor imobile înscrise în cartea funciară, până la soluţionarea dosarului x/2021 şi a fost desemnat administrator sechestru intimata C. S.A.

3. Împotriva acestei decizii pârâtele C. S.A. şi D. - Sucursala Bucureşti au formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat anularea deciziei atacate, cu consecinţa rejudecării apelului formulat de reclamantă, respingerii acestuia ca neîntemeiat şi menţinerii încheierii din 21.02.2022, pronunţate de prima instanţă.

Potrivit revizuentelor, decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv decizia nr. 1849 din 29.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect contestaţia la tabelul de creanţe şi decizia nr. 1939 din 09.11.2021 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. x/2021, având ca obiect cerere de instituire a sechestrului judiciar.

Revizuentele susţin că prin decizia nr. 1849 din 29.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că sumele solicitate de pârâta C. S.A. nu pot fi înscrise în tabelul preliminar de creanţe al reclamantei, întrucât aceasta deţine proprietatea celor 170 de apartamente.

Astfel că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, nefiind reţinută calitatea de proprietar a pârâtei C. S.A., s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1849 din 29.10.2021.

Revizuentele arată că prin decizia atacată instanţa de apel a avut în vedere o situaţie imposibilă obiectiv şi permanent, respectiv răscumpărarea de către utilizatorul A. S.A. a acestor apartamente în condiţiile în care a operat rezilierea contractului de leasing, nemaifiind posibilă răscumpărarea bunurilor potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 51/1997. În acest sens sunt şi prevederile art. 4.9 şi 6.2 din contractul de leasing financiar nr. x din 22.07.2015.

Prin urmare, apreciază revizuentele că instanţa de apel în mod greşit a considerat că măsura sechestrului judiciar este necesară pentru că protejează dreptul utilizatorului de a răscumpăra bunurile la finalul contractului de leasing, neobservând că acest contract de leasing financiar este reziliat pentru neplata ratelor la scadenţă, astfel că ipoteza răscumpărării nu mai poate interveni vreodată.

Prin decizia atacată, instanţa de apel a negat dreptul de proprietate al pârâtei C. S.A. asupra celor 170 de apartamente, considerând că este necesară instituirea măsurii sechestrului judiciar, întrucât aceasta ar fi pusă în imposibilitatea de a-şi mai exercita prerogativele de proprietar, singurul în măsură să decidă asupra condiţiilor vânzării fiind proprietarul.

Totodată, prin decizia nr. 1939 din 09.11.2021 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a reţinut în mod definitiv că pârâta C. S.A. are calitatea de proprietar a apartamentelor, acestea au fost construite pentru a fi vândute iar nu pentru uzul pârâtei C. S.A. sau societăţii A. S.A. şi că reclamanta şi-a motivat cererea de instituire a sechestrului asigurător pe faptul că este pusă în imposibilitatea de a vinde aceste bunuri pe durata soluţionării dosarului de fond, fiind posibil ca valoarea apartamentelor să scadă.

Potrivit revizuentelor, prin decizia atacată s-a reţinut în mod greşit că decizia nr. 1939 din 09.11.2021 nu intră sub efectul autorităţii de lucru judecat cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 07.07.2022, intimata A. S.A. a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, excepţie care nu a mai fost susţinută, iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În şedinţa din 13 iulie 2022, procedând la verificarea competenţei conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, iar prin decizia civilă nr. 1100 din 13 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată la 26 iulie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", şi alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că autoritatea de lucru judecat operează şi atunci când efectul hotărârii relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părţi, fără posibilitatea ca acestea să mai poată fi contrazise. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior, astfel că, atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul trebuie să ţină seama de dezlegările intrate în puterea de lucru judecat.

Înalta Curte reţine şi că, în virtutea dispoziţiilor art. 27 şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă hotărârilor judecătoreşti, potrivit cărora acestea sunt supuse motivelor căilor de atac care erau prevăzute de legea sub care a început procesul, respectiv la 01.07.2019, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conţinutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru stabilirea domeniului de aplicare a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., textul legal trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.

Revizuentele au solicitat anularea deciziei nr. 707 din 3 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, întrucât ar fi încalcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1849 din 29.10.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, având ca obiect o contestaţie la tabelul de creanţe din cadrul procedurii insolvenţei şi decizia nr. 1939 din 09.11.2021 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. x/2021, având ca obiecto altă cerere de instituire a sechestrului judiciar.

Potrivit revizuentelor, decizia a cărei revizuire se solicită a încălcat puterea de lucru judecat a celor dezlegate prin considerentele deciziei nr. 1849 din 29.10.2021, în legătură cu calitatea de proprietar asupra imobilelor care au format obiectul măsurii de conservare a imobilelor.

Examinând deciziile evocate, Înalta Curte constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost admisă cererea intimatei-debitoare, aflate în procedura insolvenţei, de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilelor până la soluţionarea dosarului nr. x/2021, având ca obiect rezoluţiunea contractului încheiat de părţi, fiind desemnat administrator sechestru recurenta E. and Servicing S.A. (fostă C. SA).

Se reţine că prin decizia atacată, instanţa de apel a verificat îndeplinirea condiţiilor proprii instituirii măsurii sechestrului judiciar, din perspectiva efectelor pe care le-ar produce admiterea acţiunii în rezoluţiunea contractului dedus judecăţii. Astfel, instanţa de apel a analizat cerinţa necesităţii măsurii de conservare a dreptului de proprietate al reclamantei, constatând că o parte din apartamente au fost înstrăinate, iar pentru cele rămase este dovedită intenţia de înstrăinare.

Instanţa de apel a încuviinţat măsura sechestrului, în sensul indisponibilizării bunurilor în legătură cu care există un litigiu pendinte, în cadrul căruia urmează să se tranşeze prin pronunţarea asupra rezoluţiunii şi dreptul de proprietate ori alte drepturi reale, în temeiul art. 973 alin. (1) C. proc. civ., toate considerentele instanţei având în vedere necesitatea măsurii din perspectiva acestor drepturi şi obligaţii deduse judecăţii în dosarul de fond.

În schimb, în ceea ce priveşte decizia nr. 1849 din 29.10.2021, pretins a fi potrivnică hotărârii atacate, se reţine că aceasta a fost pronunţată în apel, în dosarul nr. x/2019, care a avut ca obiect contestaţia la tabelul de creanţe, formulată de recurenta E. and Servicing S.A. (fostă C. SA).

Astfel, în cadrul contestaţiei formulate în procedura insolvenţei s-a analizat raportul juridic complex dintre părţi doar din perspectiva înscrierii în tabelul preliminar a creanţelor provenite din rezilierea contractelor de leasing financiar, în temeiul art. 105 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, fără a conţine o dezlegare incidentală a instanţei asupra dreptului de proprietate asupra imobilelor în legătură cu care s-a reţinut că nu era contestat în cauză.

Prin urmare, chestiunile dezlegate prin decizia pretins a fi potrivnică, prin care a fost respinsă definitiv contestaţia la tabelul de creanţe, nu au nicio legătură cu aspectele soluţionate prin decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a analizat necesitatea măsurii instituirii sechestrului judiciar.

De asemenea, revizuentele au solicitat revizuirea întrucât se încalcă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 1939 din 09.11.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, având ca obiect cererea de instituire a sechestrului judiciar în dosarul nr. x/2021.

Or, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a analizat apărările privind autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 1939 din 09.11.2021, pretins a fi potrivnică şi s-a constatat schimbarea împrejurărilor de fapt care au fundamentat cererea de sechestru judiciar, ceea ce a condus la existenţa unei cauze diferite în cea de-a doua cerere de instituire a sechestrului judiciar, nefiind îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, în a doua cerere de instituire a sechestrului judiciar a fost invocată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, au fost analizate şi respinse aceste critici de către instanţa de apel, astfel că revizuentul nu le mai poate reitera pe calea revizuirii.

În caz contrar, ar însemna ca instanţa învestită cu revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să exercite un control judiciar efectiv asupra unei hotărâri definitive, fiind deturnată într-o cale de atac de reformare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei şi Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele E. and Servicing S.A. (fostă C. S.A.) şi D. - Sucursala Bucureşti împotriva deciziei nr. 707 din 3 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele E. and Servicing S.A. (fostă C. S.A.) şi D. - Sucursala Bucureşti împotriva deciziei nr. 707 din 3 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.