Inadmissibility of cassation against revision decision in social insurance pension dispute due to exclusive appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. x din 24.04.2019 emisă de aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 568 din 31.03.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat anularea sentinţei apelate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să fie calculat în mod corect punctajul pentru anul 1991.

Prin decizia civilă nr. 1600 din 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2019, s-a respins apelul declarat de către reclamant.

3. Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând hotărârea atacată ca fiind una ilegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 313 din 23 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de reclamant.

4. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, anularea deciziei de pensionare nr. x din 24.04.2019, emisă Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

În esenţă, recurentul critică modalitatea de calcul a drepturilor de pensie aferente anului 1991, solicitând recalcularea punctajului pentru acest an.

Cauza a fost înregistrată la 02.05.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 11 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate în revizuirea unei hotărâri date în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită anularea deciziei de pensionare emise de Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunţată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată.

În cauză, se constată că litigiul vizează drepturi de asigurări sociale, fiind aplicabile normele privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

Astfel, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" iar conform art. 153 din acelaşi act normativ "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Din textele de lege evocate, rezultă că hotărârea pronuţată într-un litigiu de asigurări sociale este supusă doar apelului, decizia pronunţată în calea ordinară de atac a apelului nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unei decizii de pensionare emise de casa teritorială de pensii, hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, potrivit căreia hotărârile în materia asigurărilor sociale nu sunt supuse căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea pronunţată în cererea de revizuire, recurată în litigiul pendinte, are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit dispoziţiilor cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 313 din 23 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 313 din 23 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.