Heir’s appeal reinstated after nullity action wrongly declared perempted; cassation quashes and remands.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, disjunsă la termenul de judecată din 28.10.2020 din dosarul nr. x/2020 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat al societăţii pârâte din 29.10.2018.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 132 şi urm. din Legea 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 27.01.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A. prin reprezentant convenţional, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

La data de 10.05.2021, odată cu întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A., a fost depusă copia certificatului de deces privind pe reclamantul A., cu solicitarea de suspendare a soluţionării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 27.09.2021, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a dispus suspendarea cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor reclamantului A..

Având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2022 în locul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au format în cadrul Curţii de Apel Constanta două secţii, respectiv secţia a II-a Civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083 din 16.09.2021, dosarul a fost transferat la data de 01.01.2022 la secţia a II-a Civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, fiind înregistrat sub nr. x/2020*.

Prin decizia civilă nr. 219 din 8 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, s-a constatat perimată cererea de apel promovată de reclamantul A. şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a moştenitorului A..

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. prin reprezentant convenţional, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. privind perimarea cererii de apel, întrucât motivele pentru care dosarul a rămas în nelucrare nu îi sunt imputabile.

Recurentul apreciază că din calculul termenului de perimare trebuie înlăturată cauza care a generat suspendarea, respectiv dezbaterea succesiunii şi înlocuirea defunctului cu moştenitorii acestuia.

În acest sens, recurentul a indicat demersurile efectuate pentru dezbaterea succesiunii de la data suspendării judecăţii apelului şi până la 27.05.2022 când a fost emis Certificatul de moştenitor în favoarea moştenitorului A..

În acest sens, recurentul arată că a întreprins toate demersurile necesare în vederea dezbaterii succesiunii defunctului, iar durata procedurii nu-i poate fi imputată acestuia.

Mai mult, susţine recurentul că imposibilitatea înlăturării cauzei care a generat suspendarea a fost determinată de o cauză obiectivă şi legală, respectiv refuzul notarului public de a emite certificatul de moştenitor în absenţa sentinţelor de desfacere a căsătoriilor încheiate de defunct.

În continuare, recurentul apreciază că atât timp cât reluarea judecăţii nu a fost solicitată întrucât nu a fost dezbătută succesiunea, nefiind obţinute toate documentele relevante, în condiţiile în care aceste înscrisuri au fost cerute în mod constant până la obţinerea lor, nu se poate reţine o culpă a moştenitorului în lăsarea în nelucrare a dosarului.

În acest sens, recurentul indică decizia nr. 2/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii, susţinând că prin analogie cu procedura succesorală, nu se poate imputa părţii lipsa unui act în vederea judecării cauzei sale, în ipoteza în care faptul care a generat lăsarea acesteia în nelucrare nu este supus controlului părţii, ci presupune parcurgerea unei proceduri reglementate de lege, în condiţiile şi la termenele stabilite de aceasta.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 36/1995, care prevăd că încheierea procedurii succesorale se poate face şi înaintea termenului de acceptare a succesiunii, doar dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane ce ar deţine calitatea de succesibili.

Având în vedere că în dosarul succesoral există îndoiala rezonabilă că ar fi şi alte persoane îndreptăţite la moştenire, în mod obiectiv şi legal, procedura nu s-ar fi putut încheia înainte de expirarea termenului de 1 an de la data deschiderii succesiunii.

Recurentul arată că procedura succesorală nu s-a putut dezbate din cauza a două hotărâri judecătoreşti, pentru obţinerea cărora recurentul a efectuat demersuri în mod continuu, neputându-i fi imputată lăsarea dosarului în nelucrare.

Prin motivele de recurs suplimentare, înregistrate la 01.07.2022, recurentul susţine că ultimul act procedural întocmit de instanţă în dosar a fost la data de 11.01.2022, când s-a repartizat cauza noii secţii formate la Curtea de apel Constanţa, astfel că termenul de perimare s-ar fi împlinit cel mai devreme la 11.07.2022. Or, decizia atacată a fost pronunţată în cursul termenului de perimare cu încălcarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, recurentul invocă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1368 din 08.06.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost admis recursul într-o cauză similară şi s-a reţinut că sancţiunea perimării nu a operat.

Mai arată recurentul că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1125 şi urm. C. civ., reţinând că procesul ar fi putut continua chiar şi în lipsa emiterii certificatului de moştenitor, având în vedere că recurentul are calitatea de moştenitor sezinar.

Or, potrivit art. 415 alin. (2) C. proc. civ., cererea de repunere pe rol a cauzei trebuie să vizeze toţi moştenitori iar nu numai o parte. Potrivit recurentului dosarul nu poate fi repus pe rol doar cu indicarea unor persoane presupuse ca fiind moştenitori, fără dovada calităţii acestora.

Prin urmare, susţine recurentul că dispoziţiile art. 1125 C. civ. trebuiau interpretate coroborat cu art. 38 şi 415 C. proc. civ., în sensul că procesul putea fi redeschis iar moştenitorii puteau exercita drepturile şi acţiunile defunctului numai în urma stabilirii tuturor persoanelor care deţineau calitatea de moştenitor.

Prin întâmpinarea înregistrată la 22.07.2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 10.08.2022, recurentul a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată.

Cauza a fost înregistrată la 06.07.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 22 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele:

Criticile recurentului privind perimarea cererii de apel subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt fondate.

Casarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sau principii de drept procesual.

Perimarea reprezintă acea sancţiune care se impune a fi aplicată în cazurile în care nu se respectă cerinţa continuităţii între actele de procedură, având ca efect stingerea procesului civil în faza în care acesta se găseşte (judecată sau executare silită), din cauza rămânerii în nelucrare din vina părţii.

Fiind o sancţiune procesuală care tinde să lipsească de efecte actul de sesizare a instanţei din pricina conduitei procesuale neglijente şi lipsite de stăruinţă a părţii care a învestit instanţa, ea poate interveni de drept numai în ipoteza în care partea respectivă se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată printr-o pasivitate neîndoielnică şi nescuzabilă.

Procedural, consideraţiile anterior evocate au în vedere dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 10 din acelaşi cod, prin care se stabileşte că părţile au îndatorirea, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" şi alin. (3) "nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuie efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Din dispoziţiile evocate rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să-i fie imputabilă părţii.

Criticile recurentului din motivele suplimentare ale recursului privind începutul cursului termenului de perimare de la data de 11.01.2022, ca fiind ultimul act de procedură întocmit de instanţa de apel, nu pot fi primite, întrucât la acea dată s-a repartizat cauza unei noi secţii formate la Curtea de Apel Constanţa, fiind o măsură administrativă a instanţei şi nu un act procedural efectuat în vederea soluţionării cauzei.

În cauză, se reţine că la 27.09.2021 instanţa de apel a dispus suspendarea de drept a cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor reclamantului A., în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Instanţa de apel a reţinut că la data de 25.10.2021 a fost înregistrat dosarul succesoral nr. x/2021, la cererea recurentului A. şi că acesta, în perioada 23.11.2021-19.03.2022 a efectuat mai multe demersuri pentru obţinerea unor sentinţe de desfacere a căsătoriilor încheiate de defunct, necesare în vederea stabilirii dacă defunctul a mai avut şi alţi descendenţi. De asemenea, s-a mai reţinut că la 04.04.2022 a fost emis certificatul de calitate de moştenitor, iar la 27.05.2022 certificatul de moştenitor.

Instanţa de apel, prin decizia recurată a constatat perimată cererea de apel, întrucât termenul de perimare de 6 luni ar fi început să curgă de la data suspendării cauzei, respectiv de la 27.09.2021 şi s-ar fi împlinit la 27.03.2022, astfel că la data de 13.05.2022, când s-a formulat cererea de introducere în cauză în calitate de moştenitor, termenul de perimare ar fi fost împlinit.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului privind inexistenţa unei cauze de perimare pentru rămânerea în nelucrare a cererii de apel din motive imputabile recurentului.

Din coroborarea textelor art. 416 alin. (1) şi art. 416 alin. (3) C. proc. civ. rezultă condiţiile cumulative pentru perimarea cererii, respectiv învestirea instanţei cu o cerere ce a condus la o judecată în prima instanţă ori într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni, termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 şi 418 C. proc. civ. şi lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părţii.

De asemenea, la art. 416 alin. (2) C. proc. civ. este reglementat modul de calcul al termenului de perimare, stabilindu-se ca acesta curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

În cauză, Înalta Curte reţine că instanţa de apel în mod greşit a constatat că termenul de perimare a început să curgă începând cu data suspendării de drept a cererii de apel. În cazul suspendării de drept prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data la care partea putea formula cerere de reluare a judecăţii în condiţiile art. 415 pct. 2 din acelaşi cod, în sensul dovedirii calităţii de moştenitor.

În acest sens, prin decizia recurată s-a reţinut că prin adresa din data de 11.01.2022 formulată de reprezentantul convenţional al defunctului A., s-a adus la cunoştinţa instanţei existenţa unor impedimente obiective privind desfăşurarea procedurii notariale şi eliberarea dovezii calităţii de moştenitor cu celeritate.

Recurentul în mod continuu a depus diligenţe pentru finalizarea succesiunii, neputându-i-se imputa că a lăsat în nelucrare cererea de apel printr-o pasivitate neîndoielnică şi nescuzabilă ori o lipsă de stăruinţă fundamentată pe neglijenţă şi delăsare.

Aşadar, în contextul în care certificatul de calitate de moştenitor a fost eliberat la 04.04.2022, iar cererea de introducere în cauză în calitate de succesor a fost depusă la 13.05.2022, Înalta Curte reţine că termenul de perimare al cauzei care se calcula începând cu data eliberării certificatului de calitate de moştenitor şi de la care se putea solicita reluarea judecăţii apelului, de 6 luni, nu s-a împlinit în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, raportat la circumstanţele cauzei, curtea de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

În considerarea celor evocate, Înalta Curte constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este întemeiat, întrucât instanţa de apel a încălcat normele de procedură evocate privind perimarea cererii de apel, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, nu se mai impune analiza criticilor recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 219 din 8 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 219 din 8 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.