Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1858/2022 AI generated

Damages action time-barred; revision denied for lack of triple identity and res judicata.

Case Number Decizia nr. 1858/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The court denied the revision request (cerere de revizuire) filed by the claimant against the final decision in a damages action, thereby confirming the respondent's victory; the appealed decision remains in force. The underlying dispute arose from a claim for moral damages (€289,000) due to alleged illegal use of a debt collection firm, where lower courts ultimately dismissed the action as time-barred (prescription). The revision was based on Art. 509(1)(8) Civil Procedure Code (contradictory final judgments violating res judicata), but the court found no identity of parties, object, and cause between the compared judgments, no contradictory rulings on the same issue (the alleged judge incompatibility was not addressed on the merits, stamp duty determinations are case-specific and not res judicata, and prescription findings were already reviewed and rejected in a prior appeal), and held that revision cannot be used as a disguised appeal to re-litigate the merits. The request was dismissed, with appeal (recurs) available within 30 days.

Legislator headnote

AI generated

art. 2502 C. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 470 alin. (2) C. proc. civ, art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 431 alin. (1) C. proc. civ, art. 513 alin. (1) C. proc. civ; Damages action time-barred; revision denied for lack of triple identity and res judicata: The underlying dispute arose from a claim for moral damages (€289,000) due to alleged illegal use of a debt collection firm, where lower courts ultimately dismissed the action as time-barred (prescription). The revision was based on Art. 509(1)(8) Civil Procedure Code (contradictory final judgments violating res judicata), but the court found no identity of parties, object, and cause between the compared judgments, no contradictory rulings on the same issue (the alleged judge incompatibility was not addressed on the merits, stamp duty determinations are case-specific and not res judicata, and prescription findings were already reviewed and rejected in a prior appeal), and held that revision cannot be used as a disguised appeal to re-litigate the merits. The request was dismissed, with appeal (recurs) available within 30 days.

Keywords

AI generated
revision of a judgment actions for damages res judicata article of civil procedure judicial review identity of claims

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 513 C. proc. civ.

Legal basis for resolving the revision request, ordering the dismissal of the revision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 01.07.2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Cez Vânzare S.A. la plata sumei de 289.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat lui şi familiei sale, prin folosirea în mod ilegal a firmei de recuperare creanţe B. S.R.L., în perioada 27.03.2013 - 23.11.2016.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 21, 22, 32-35 şi 44 din Constituţia României şi art. 14, 252, 1357, 1386 alin. (2), (3) şi 4 şi art. 2502 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 12.11.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 150.000 RON, reprezentând daune morale.

2. Împotriva acestei sentinţe, pârâta Cez Vânzare S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia nr. 164 din 03.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a admis apelul, s-a anulat sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

3. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curţii de apel.

Prin decizia nr. 393 din 17.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis recursul, a fost casată decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

4. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin încheierea nr. 60 din 06 septembrie 2021 instanţa a respins cererea de abţinere formulată în cauză de judecătorii C. şi D..

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 474/2021 din 08 septembrie 2021 a respins excepţia nulităţii apelului declarat de pârâta Cez Vânzare S.A., a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în tot sentinţa nr. 124/2019 din 12.11.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în sensul că a admis excepţia prescripţiei, acţiunea fiind respinsă ca prescrisă.

De asemenea, instanţa a obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.

5. Împotriva încheierii nr. 60 din 06 septembrie 2021 şi a deciziei nr. 474 din 08 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 522 din 3 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă şi a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 60 din 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.

6. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea revizuirii.

În susţinerea motivului de revizuire, reclamantul susţine că în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate a completului de judecată care a soluţionat apelul în rejudecare, sunt hotărâri potrivnice între ele deciziile nr. 164 din 03.06.2020 şi nr. 474/2021 din 08 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în prezentul dosar.

De asemenea, referitor la starea de incompatibilitate revizuentul arată că deciziile menţionate sunt potrivnice încheierii din camera de consiliu de la 18 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

În aprecierea revizuentului, hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică deciziei nr. 393 din 17.02.2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în primul ciclu procesual, întrucât intimata-pârâta nu a achitat taxă judiciară de timbru în al doilea ciclu procesual, încălcându-se dipoziţiile art. 489 alin. (3), art. 197 teza a II-a şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 23 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest sens, revizuentul invocă sentinţa nr. 7875 din 15 septembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020.

În continuare, revizuentul susţine că în cauză termenul de prescripţie începe să curgă de la data constatării prejudiciului, respectiv la 11.10.2017 dată la care a fost pronunţată decizia nr. 1612 de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost reţinut prin decizia nr. 807 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Consideră recurentul că acţiunea a fost introdusă în termenul de prescripţie, care s-a împlinit la 11.10.2020, astfel că decizia nr. 474/2021 din 08 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în prezentul dosar este potrivnică deciziei nr. 807 din 16 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În concluzie, revizuentul susţine că decizia nr. 522 din 3 martie 2022 este potrivnică cu toate hotărârile menţionate în cuprinsul motivării cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea înregistrată la 19.04.2022, intimata CEZ Vânzare S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la 16.05.2022 revizuentul a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată la 17 martie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 24 mai 2022 s-a acordat termen la 4 octombrie 2022, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită nu era redactată.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte constată că instituirea ipotezei legale pe care se întemeiază dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa poate anula hotărârea, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", şi alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că autoritatea de lucru judecat operează şi atunci când efectul hotărârii relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părţi, fără posibilitatea ca acestea să mai poată fi contrazise. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior, astfel că, atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, nici judecătorul nu poate să nu ţină seama de rezultatul intrat în puterea de lucru judecat.

Astfel, autoritatea lucrului judecat este o instituţie de ordine publică destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice şi să dea eficienţă întregii activităţi judiciare.

Înalta Curte reţine că, în virtutea dispoziţiilor art. 27 şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă hotărârilor judecătoreşti, potrivit cărora acestea sunt supuse motivelor căilor de atac care erau prevăzute de legea sub care a început procesul, respectiv la data de 01.07.2019, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conţinutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Sub un prim aspect, revizuentul susţine că decizia civilă nr. 522 din 3 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, este potrivnică deciziilor nr. 164 din 03.06.2020 şi nr. 474/2021 din 08 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi încheierii din camera de consiliu de la 18 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce priveşte incompatibilitatea completului de judecată care a soluţionat apelul, în rejudecare.

Sub aspectul incompatibilităţii, hotărârile invocate de recurent nu sunt potrivnice deciziei atacate în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 522 din 3 martie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins recursul împotriva deciziei din apel pronunţându-se asupra motivelor de casare invocate de recurent din perspectiva criticilor privind timbrajul cererii de apel şi prescripţia dreptului material la acţiune, iar recursul împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de abţinere, a fost respins ca inadmisibil. Prin urmare, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra incompatibilităţii completului de judecată din apel, pentru a putea susţine contrarietatea soluţiilor.

În al doilea rând, revizuentul susţine că decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei nr. 393 din 17.02.2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în primul ciclu procesual şi sentinţei nr. 7875 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, privind timbrajul acţiunii la valoarea indicată sau contestată.

În acest sens, recurentul susţine că prin deciziile potrivnice invocate s-a stabilit că acţiunea în despăgubire se timbrează, iar în al doilea ciclu procesual, pârâta nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanţa de recurs încălcând dipoziţiile art. 489 alin. (3), art. 197 teza a II-a şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 23 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.

Verificând decizia a cărei revizuire se solicită din perspectiva timbrajului, se constată că instanţa de recurs a reţinut că prin decizia nr. 393 din 17.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în primul ciclu procesual, s-a dispus obligarea pârâtei la plata taxelor judiciare de timbru aferente fazelor procesuale anterioare, iar, pe de altă parte, neregularitatea privind plata taxei judiciare de timbru la valoarea contestată în fazele procesuale anterioare nu poate atrage casarea hotărârii pronunţate în apel.

Prin urmare, prin decizia atacată instanţa supremă a analizat susţinerile recurentului privind timbrarea în raport cu efectele deciziei nr. 393/2021, care nu mai pot fi reţinute pe calea revizuirii.

Prin sentinţa nr. 7875 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, s-a stabilit taxa judiciară de timbru la valoarea indicată sau contestată.

Înalta Curte reţine că atât existenţa obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru, cât şi cuantumul acesteia, sunt stabilite de instanţa de judecată în temeiul normelor legale şi în funcţie de obiectul cauzei, stadiul procesului şi de particularităţile existente în fiecare litigiu dedus judecăţii.

Fiind o obligaţie legală în sarcina părţii pe care instanţa de judecată o stabileşte în fiecare proces, statuarea asupra timbrajului prin hotărârile pretins a fi potrivnice nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

În al treilea rând, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile întrucât se încalcă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 807 din 16 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, privind cursul prescripţiei dreptului material la acţiune. În acest sens, potrivit revizuentului, decizia menţionată este potrivnică deciziei nr. 474/2021 din 08 septembrie 2021, pronunţate în rejudecare de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În cauză se reţine că prin decizia nr. 474/2021 din 08 septembrie 2021, pronunţată în rejudecare, în apel, în acelaşi dosar, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune iar, prin decizia a cărei revizuire se solicită, pronunţată în recurs s-au respins ca nefondate criticile privind prescripţia dreptului material la acţiune, nefiind cazul pronunţării unor soluţii contrare asupra aceleiaşi chestiuni litigioase.

Referitor la decizia nr. 807 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a reţinut că prin recursul formulat de către revizuent s-a invocat autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri privind prescripţia dreptului material la acţiune şi s-a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat.

Prin urmare, în al doilea dosar a fost invocată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sub forma motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au fost analizate şi respinse aceste critici de către instanţa supremă, astfel că revizuentul nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, întrucât se opune însăşi autoritatea de lucru judecat a soluţiei pronunţate prin decizia supusă revizuirii.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate exercita un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei şi Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 522 din 3 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 522 din 3 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.