Labor Law: Loss of actual interest in appeal against refusal to suspend provisional execution due to final resolution of underlying reinstatement case

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemarea înregistrată la 10.02.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumelor de 300 Euro reprezentând reţinere din drepturile băneşti aferente unei curse din Austria din anul 2018, 400 Euro reprezentând reţinere din drepturile băneşti aferente unei curse din Italia din perioada aprilie - mai 2019, 500 Euro reprezentând reţinere din drepturile băneşti când a revenit în România din data de 30.11.2019, precum şi la plata tuturor orelor suplimentare efectuate de parte de la angajare şi până în prezent.

De asemenea, reclamantul a solicitat anularea Deciziilor nr. 24/07.01.2020 şi nr. 164/23.01.2020 şi a tuturor actelor subsecvente şi viitoare, Deciziilor nr. 549/09.03.2020 şi nr. 552/2020, anularea concedierii sale verbale şi reintegrarea sa în muncă cu plata tuturor drepturilor la zi, eliberarea unei adeverinţe care să atestate calitatea acestuia de salariat, activitatea desfăşurată, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, meserie şi specialitate, conform contractului individual de muncă precum şi plata diurnei cuvenite pentru cursele efectuate în România.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat art. 109-112 din Noul C. proc. civ., C. civ., Codul Muncii, CEDO, Protocolul nr. 12 la CEDO, Tratatul Uniunii Europene şi art. 41 din Constituţia României.

La data de 09.04.2020 pârâta B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi, totodată, cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 300 de Euro, reprezentând parte din amenda de 1000 de Euro primită de societate la data de 02.10.2019 din vina reclamantului.

Prin încheierea din 09.12.2000 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a prorogat discutarea utilităţii probei cu expertiza contabilă după depunerea înscrisurilor încuviinţate.

Prin sentinţa civilă nr. 7160 din 25.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, s-au anulat deciziile nr. 24/07.01.2020, nr. 164/23.01.2020 şi nr. 552/2020, a fost obligată pârâta să-l reintegreze pe reclamant în funcţia avută anterior concedierii şi să-i plătească o despăgubire egală cu salariile de bază lunare indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat salariatul, calculată de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 300 Euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii.

Au fost respinse în rest celelalte pretenţii.

Totodată, a fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 09.12.2020 a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând, totodată, suspendarea executării provizorii, în temeiul dispoziţiilor art. 450 C. proc. civ.

Prin încheierea din 09.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 7160 din 25.10.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 09.12.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

3. Împotriva acestei încheieri, pârâta B. S.R.L. a formulat recurs în temeiul art. 450 alin. (2) şi (3) teza a III-a şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac.

Recurenta consideră că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi art. 252 alin. (2) din Codul Muncii.

În acest sens, recurenta susţine că este nejustificat să fie obligată la reintegrarea reclamantului şi să îi plătească drepturile salariale de la momentul concedierii până la data reintegrării în funcţie, atât timp cât acesta a fost notificat în vederea repunerii în funcţie, însă nu s-a prezentat.

Cauza a fost înregistrată la 28.03.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 26 mai 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Prin cererea depusă prin poştă electronică la data de 3 octombrie 2022, recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin reprezentant convenţional, a declarat că renunţă la recursul declarat împotriva încheierii din 09.02.2022.

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ. pentru ca declaraţia scrisă de renunţare la judecata recursului să producă efecte juridice, întrucât achiesarea expresă nu este făcută prin act autentic şi nici nu s-a prezentat recurenta pentru a formula declaraţie în faţa instanţei, în acest sens.

Prin urmare, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia lipsei de interes în soluţionarea recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită nu numai la declanşarea acţiunii civile prin sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată, dar şi pe parcursul desfăşurării procesului, inclusiv în căile de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (6) "Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

De asemenea, potrivit art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Cauza are ca obiect recursul formulat în temeiul art. 450 coroborat cu art. 719 alin. (6) C. proc. civ., împotriva încheierii din 09.02.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 7160 din 25.10.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 09.12.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Procedând la verificarea stadiului soluţionării cauzei a cărei suspendare o solicită recurenta, Înalta Curte constată că în dosarul în care a fost pronunţată încheierea recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a soluţionat definitiv cauza, prin pronunţarea deciziei civile nr. 1518 din 09.03.2022, prin care a fost admis apelul pârâtei şi a fost schimbată în parte hotărârea atacată, fiind respinsă contestaţia reclamantului împotriva deciziilor nr. 24/07.01.2020, nr. 164/23.01.2020 şi nr. 549/09.03.2020 şi menţinute în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs, care privea suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 7160 din 25.10.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 09.12.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, nu mai este actual, instanţa de apel soluţionând definitiv cauza.

Aşadar, cererea de recurs promovată de pârâtă este lipsită de orice finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia în atare situaţii este aceea a respingerii cererii, în temeiul art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.