Pension credit challenge against county pension house rulings quashed as appeal inadmissible.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin contestaţia înregistrată la 24 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, să dispună anularea deciziilor nr. x din 05.01.2021, nr. y din 05.01.2021 şi nr. y din 05.01.2021, emise de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 1839 din 27.05.2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis în parte acţiunea şi s-au anulat deciziile nr. x din 05.01.2021 şi nr. y din 05.01.2021, emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să fie valorificată perioada 01.06.1989 - 01.01.1990 drept stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă, potrivit Hotărârii CNPP nr. 33347 din 25.05.2020, precum şi perioadele 22.10.1984 - 26.05.1987 şi, respectiv, 05.02.1988 - 31.12.1990, ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, potrivit sentinţei civile nr. 3052/2020, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantul B. şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

Prin decizia nr. 3925 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins apelul reclamantului şi a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă contestaţia.

3. Împotriva acestei decizii reclamantul B. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac.

Recurentul susţine că potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 10.04.1976 şi art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 215 din 12.07.1977, încadrarea perioadei de 7 luni ca stagiu în grupa I-a de muncă este legală, iar perioada de 5 ani şi 6 luni urmează să fie redusă la 4 ani şi 11 luni pentru stagiu în grupa II-a de muncă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2022, intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar la 2 iunie 2022, recurentul B. a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Cauza a fost înregistrată la 30.03.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 2 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită anularea deciziilor de pensie pentru valorificarea stagiului de cotizare în grupa I-a şi a II-a de muncă.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" iar conform art. 153 din acelaşi act normativ "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unor decizii de pensionare emise de casa teritorială de pensii, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 3925 din 14 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 3925 din 14 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.