Recovery of insolvency proceeds: Cassation appeal dismissed as tardy due to missed 30-day deadline

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 03.06.202 0pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii la plata sumei în cuantum de 710.496,00 RON, reprezentând suma încasată necuvenit în cadrul dosarului de insolvenţă nr. 7098/86/2014*, al debitorului B. S.R.L..

De asemenea reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1170 şi art. 1270 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7726 din 29.10.2020, pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârât şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din data de 02.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată la data de 17.02.2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2020*.

Prin sentinţa civilă nr. 1262 din 10.05.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a calificat excepţia autorităţii de lucru judecat ca fiind apărare de fond şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca nefondată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinţei civile apelate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 2172/A din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins apelul reclamantei ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, reţinând cauza în rejudecare, admiterea apelului şi în consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că decizia recurată cuprinde considerente străine de natura cauzei privind suma încasată de intimatul-pârât în procedura de executare silită, în cuantum de 194.103,37 RON.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a interpretat în mod greşit normele de drept material privind subrogaţia legală, invocând în mod eronat dispoziţiile art. 1108 alin. (3) C. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18.04.2022, intimatul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 12.05.2022, recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi înlăturarea apărărilor formulate de intimat ca neîntemeiate.

Cauza a fost înregistrată la 03.02.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 20 mai 2022 s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia tardivităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 485 alin. (1) teza I din acelaşi cod "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziţii imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., calculat de la data înscrisă pe dovada comunicării hotărârii atacate (23 decembrie 2021), a expirat la 24 ianuarie 2022, zi nelucrătoare, motiv pentru care termenul de recurs s-a prelungit, împlinindu-se la 25 ianuarie 2022, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, recursul este declarat cu depăşirea termenului legal prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost comunicată la 23 decembrie 2021, iar cererea de recurs a fost transmisă la 26 ianuarie 2022, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, după expirarea termenului de recurs la 25 ianuarie 2022.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, astfel încât va admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu, şi va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2172/A din 8 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2172/A din 8 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.