Local unit's appeal annulled for lack of substantiated cassation grounds; dismissal of damages claim stands final

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.09.2020 pe rolul Judecătoriei Aleşd, precizată ulterior, reclamanta U.A.T. Comuna Bratca a solicitat obligarea pârâtului A.. la plata sumei de 693.928,92 RON, reprezentând prejudiciu creat bugetului local, reactualizată cu dobânda legală până la data plăţii.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat art. 1516 C. civ., art. 33 Codul silvic, O.U.G. nr. 64/2001 şi H.C.L. nr. 100/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1330 din 12.02.2021, pronunţată de Judecătoria Aleşd, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Cauza a fost înregistrată la 4 martie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 105/LP din 03.06.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta

2. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta UAT Comuna Bratca a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, iar, pe fond, admiterea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 17/2022-A din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă, fiind obligată la plata către intimatul A.. a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată parţiale în apel.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta UAT Comuna Bratca a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a reluat motivarea primei instanţe, fără a analiza criticile din apel privind solicitarea de plată a acesoriilor.

De asemenea, recurenta învederează că acţiunea nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015 şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, ci s-au solicitat penalităţile pentru neplata debitului la scadenţă în temeiul Hotărârii CLB nr. 100 din 04.06.2019.

Recurenta apreciază că instanţa de fond nu a explicat care este motivul pentru care a fost respinsă solicitarea de plată a accesoriilor în condiţiile în care debitul nu a fost contestat de părţi.

În considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor calificarea pretenţiilor financiare în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 2 mai 2022, intimatul-pârât Ocolul Silvic Brătcuţa a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât, în principal, motivele sunt invocate cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. şi, în subsidiar, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 17 mai 2022, recurenta a solicitat înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare.

Cauza a fost înregistrată la 07.03.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 19 mai 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimatul-pârât, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură civilă sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit recurentei, instanţa de apel în mod greşit a reluat motivarea primei instanţe fără a motiva respingerea criticilor din apel privind plata accesoriilor debitului principal.

În cauză se constată că, distinct de motivarea primei instanţe, în decizia recurată s-a reţinut că pentru nevirarea la termen a vărsămintelor repartizate din profit, pârâta-intimată nu poate fi obligată la plata majorărilor de întârziere, stabilite conform art. 183 din Legea nr. 207/2015, întrucât acestea sunt datorate doar pentru neplata obligaţiilor fiscale principale, or vărsămintele din profitul net datorat de către intimata-pârâtă nu pot fi asimilate unei obligaţii fiscale principale.

Acest motiv de nelegalitate este indicat formal, întrucât recurenta în cadrul acestui motiv de recurs îşi reiterează susţinerile pe fondul cauzei şi criticile din apel privind nemotivarea hotărârii primei instanţe referitoare la plata accesoriilor, care au primit o dezlegare din partea instanţei de prim control judiciar.

Or, instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea introductivă, reclamanta apelantă a solicitat plata profitului neachitat pe anul 2018, cu majorări de întârziere. Calea de atac a reclamantei a fost respinsă cu motivarea că a rămas fără obiect capătul de cerere privind plata vărsămintelor repartizate prin Hotărârea Consiliului Local Bratca nr. 100 din 4 iunie 2019, urmare a achitării, iar majorările pentru plata cu întârziere calculate de reclamantă potrivit art. 183 din Legea nr. 207/2015 nu puteau fi aferente decât unei obligaţii fiscale, nu şi debitului principal constând în vărsăminte din profitul net datorat, pretenţiile privind plata accesoriilor, în forma în care au fost cuantificate, potrivit principiului disponibilităţii procesuale, nefiind fondate.

Este de subliniat faptul că în calea extraordinară de atac a recursului sunt supuse analizei criticile privind nelegalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Prin urmare, se reţine că în memoriul de recurs nu sunt dezvoltate critici privind nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor ori existenţa unor argumente străine de natura cauzei în conţinutul deciziei recurate.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

Referirile recurentei la art. 183 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015, art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la art. 4 din Regulamentul de organizare a pârâtei şi din actul constitutiv al acesteia ori la H.C.L. nr. 21/2019 nu sunt însoţite de critici privind raţionamentele logico-juridice ale instanţei de apel care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând criticile recurentei, constată că în susţinerea motivului de casare recurenta a invocat şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care nu se încadrează în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind o normă de procedură, nefiind arătată nici măsura în care prin încălcarea acesteia ar fi cazul unei nulităţi, motivarea recursului neputând fi completată deductiv.

Simpla invocare a motivului de casare nu conduce de plano la incidenţa motivului de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind normele de drept material ori procedural încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin urmare, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzatoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În egală măsură, sunt întemeiate şi apărările formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare, privind nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. de strictă interpretare şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta U.A.T. Comuna Bratca împotriva deciziei nr. 17/2022-A din 20 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta U.A.T. Comuna Bratca împotriva deciziei nr. 17/2022-A din 20 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2022.