Jurisdictional conflict over public procurement contract execution appeals and preservation of specialized section competence

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 770/2021 din data de 28.10.2021 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal‚ în dosarul nr. x/2021, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Civilcad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Corcova, prin Primar.

Împotriva sentinţei nr. 770/2021 din data de 28.10.2021 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal‚ în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei obligarea intimatei-pârâte UAT Comuna Corcova la plata sumei de 156.461,20 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea proiectării potrivit contractului nr. x/16.11.2018, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Analizându-se cu prioritate excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei invocată din oficiu s-a reţinut că litigiul a debutat prin formularea cererii de chemare în judecată, depusă la Tribunalul Mehedinţi la data de 03.06.2021, obiectul acţiunii reprezentându-l pretenţii decurgând dintr-un contract de achiziţie publică de lucrări, acţiune întemeiată de reclamantă, în drept, pe prevederile C. civ.

În primă instanţă, cauza a fost repartizată pe rolul unui complet specializat în materia achiziţiilor publice, dar prin încheierea din 9 septembrie 2021, s-a dispus recalificarea potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 într-un litigiu privind executarea contractului de achiziţii publice, iar dosarul a fost repartizat unui complet de contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul de drept aplicabil, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a căii de atac este art. 53 alin. (11) şi art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative.

Prin decizia nr. 40/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept, în speţă a interpretării şi aplicării art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1/1) din Legea nr. 101/2016, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Din cuprinsul deciziei se reţine că, în ceea ce priveşte principiul specializării secţiilor/completurilor de judecată din cadrul unei instanţe, în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţa materială (de atribuţie) şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii. Competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018), în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale. În consecinţă, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză ce intră în competenţa de soluţionare a acestora trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac.

Potrivit celor statuate prin Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, soluţie consacrată şi legislativ prin modificarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. (prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat.

De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a mai reţinut deja şi prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Având în vedere statuările obligatorii ale ÎCCJ cuprinse în considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 40/2020 precum şi faptul că cererea care face obiectul verificării competenţei completului are ca obiect o cale de atac formulată împotriva sentinţei nr. 770 din data de 28 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 (secţie care şi-a declarat competenţa raportat la obiectul cauzei şi calitatea de profesionişti a părţilor), iar obiectul cererii principale este pretenţii decurgând din executarea unui contract administrativ a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova cu soluţionarea cererii de recurs şi declinată competenţa în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Craiova, unde funcţionează completuri specializate în litigii cu profesionişti, în faţa căruia urmează să fie analizate toate aspectele aflate în legătură cu calea de atac .

În urma declinării, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021 pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Craiova.

La termenul de judecată Curtea a invocat din oficiu necompetenţa materială procesuală a secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Craiova.

Analizând excepţia de necompetenţă materială procesuală instanţa a arătat că, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 18/2016, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Totodată, s-a reţinut că prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, iar potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Curtea a mai reţinut că prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în condiţiile în care necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie.

Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 25/20.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta Civilcad S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 770/28.10.2021 a Tribunalului Mehedinţi.

În raport de cele expuse mai sus, având în vedere că prima instanţă sesizată nu a înţeles să îşi invoce necompentenţa în condiţiile legii, astfel că necompetenţa s-a acoperit definitiv, cu consecinţa definitivării competenţei pentru prima instanţă sesizată.

În consecinţă, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de reclamanta Civilcad S.R.L., împotriva sentinţei nr. 770/2021 din data de 28.10.2021 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal‚ în dosarul nr. x/2021,în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Corcova şi intimata-chemată în garanţie A. SRL- prin administrator judiciar B., în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Conflictul de competenţă cu care a fost sesizată Înalta Curte vizează stadiul procesual al recursului.

În primă instanţă cauza a fost repartizată pe rolul unui complet specializat în materia achiziţiilor publice, iar prin încheierea din 9 septembrie 2021 a fost recalificat litigiul ca fiind unul de executare a contractului de achiziţie publică, dosarul fiind repartizat unui complet de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se competenţa materială specializată a contenciosului administrativ asupra unui litigiu menţionat a fi sub reglementarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, calificându-se cauza ca fiind de natură civilă fără a se face aplicarea criteriului de competenţă a textului de lege menţionat.

Aşadar, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de un complet de contencios administrativ, cu reţinerea naturii civile a cauzei.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei atacate a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar această instanţă, prin încheierea din 11 februarie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe.

În acest context, se reţine că organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 din C. proc. civ. presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018), în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale. În consecinţă, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză ce intră în competenţa de soluţionare a acestora trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac.

Conform statuărilor constante ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond - aşa cum reiese din Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, paragraful 164 precum şi din Decizia nr. 40/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 132.

În raport de dispoziţiile evocate, se constată că în speţă, cauza a fost judecată în primă instanţă de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se natura civilă a cauzei astfel că, recursul trebuie să fie judecat de secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Craiova, competentă în soluţionarea cauzelor civile.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2022.