Conflict of jurisdiction over statutory payment claims against a public authority: applicability of civil versus administrative competence

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.11.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor-ANSVSA obligarea acesteia la achitarea sumei de 70.000 RON conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 03.03.2021 prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 2841/2021 din data de 27 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Instanţa a constatat că raportul de drept administrativ dedus judecăţii vizează exercitarea unei competenţe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi care nu priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere că reclamantul are sediul în comuna Putineiu, judeţul Teleorman, instanţa a reţinut că acesta este situat în circumscripţia Tribunalului Teleorman, respectiv a Curţii de Apel Bucureşti, fapt pentru care a competenţa a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1348 din 06.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că obiectul cauzei este obligarea autorităţii pârâte la plata sumei de 70.000 de RON rezultată dintr-un contract de concesiune, iar instanţa competentă material şi teritorial se determină, conform dreptului comun, şi anume art. 94, alin. (1), lit. k) coroborat cu art. 107 din C. proc. civ.

Astfel, instanţa competentă material să soluţioneze acţiunea este judecătoria deoarece obiectul cererii este o pretenţie civilă evaluabilă sub suma de 200.000 de RON, iar din punct de vedere teritorial, competenţa se raportează la sediul ANSVSA.

În acest sens, s-a reţinut că în speţă există doi pârâţi, ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, cu sedii în localităţi diferite. Reclamanta a depus acţiunea la o instanţă din localitatea Bucuresti, exprimându-şi opţiunea pentru ca instanţa competentă din această localitate să soluţioneze cauza.

În acest context, ţinând de faptul că autoritatea pârâtă are sediul în Bucureşti, instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin încheierea din 15.02.2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi a prorogat discutarea acesteia după introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, astfel încât toate părţile să fie legal citate şi să poată pune concluzii.

La data de 15.03.2022, pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1.

Prin sentinţa civilă nr. 4361/2022 din 17.05.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a-II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi declinată soluţionarea cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A fost suspendată cauza şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, raportat la temeiul de drept invocat în susţinerea cererii de chemare în judecată, precum şi la susţinerile reclamantei, litigiul aparţine contenciosului administrativ, reclamanta contestând un refuz de soluţionare a cererii adresate pârâtei ANSVSA, refuz de soluţionare asimilat unui act administrativ conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în speţă sunt incidente în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauză se urmăreşte recuperarea unor sume de bani solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 236/2019, reclamanta apreciind că pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor refuză soluţionarea cererii sale în mod nejustificat, în stabilirea competenţei se vor avea în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora, instanţa de la sediul reclamantei este competentă să soluţioneze cererea. În raport de calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, în temeiul aceluiaşi text de lege invocat anterior, cauza urmează a fi soluţionată de Curtea de Apel care are în circumscripţie judeţul Teleorman, unde reclamanta îşi are sediul.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect obligarea pârâtelor la achitarea sumei de 70.000 RON conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Potrivit acestui text de lege, beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a acestei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Aşadar cererea de chemare în judecată are caracterul unei acţiuni în pretenţii pentru care competenţa materială se determină potrivit dreptului comun respectiv art. 94, alin. (1), lit. k) din C. proc. civ.

Conform acestui text de lege, judecătoriile judecă în primă instanţă, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau nu.

Având în vedere că valoarea pretenţiilor nu depăşeşte suma de 200.000 RON rezultă că judecătoria este instanţa competentă material să soluţioneze cauza.

Din punct de vedere teritorial, competenţa se raportează la sediul primei pârâte respectiv ANSVSA, chiar dacă ulterior sesizării instanţei reclamanta a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu o altă pârâtă având sediul în altă localitate.

Temeiul acestui raţionament se află în dreptul de dispoziţie al reclamantei prevăzut de art. 116 C. proc. civ. conform căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă de competente.

De asemenea, potrivit art. 112 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2022.