Delictual civil liability jurisdiction conflict: general civil section versus specialized professional disputes section

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă în data de 19.06.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D. S.A., solicitând obligarea acestora la plata prejudiciului în valoare de 275.203,90 RON, prin adjudecarea imobilului la o valoare mai mică faţă de valoarea ipotecată, prin înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON şi cesionarea de către C. către E. S.R.L. a creanţei rezultate din contractul de credit în cuantum de 110.982,46 RON; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de 800.000 de euro; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 1349 din C. civ. şi următoarele care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Prin sentinţa civilă nr. 55/2021 din data de 4 mai 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. S.A. şi C. S.A., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată, în ceea ce priveşte presupusele fapte ilicite constând în adjudecarea imobilului la o valoare mai mică decât valoarea ipotecată şi în înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON şi a respins, ca neîntemeiată în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

Prin cererea de apel înregistrată în data de 09.09.2021 în dosarul nr. x/2019 aflat la Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., C. S.A. şi D. S.A., a declarat apel împotriva încheierilor din data de 08.01.2021 şi din data de 20.04.2021 şi împotriva sentinţei civile nr. 55 din data de 4.05.2021, solicitând modificarea în tot a încheierilor şi sentinţei apelate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Cererea de apel, împreună cu dosarul cauzei, a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti, dosarul înregistrându-se în data de 21.09.2021, pe rolul secţiei a IV-a Civilă.

Prin încheierea din data de 04.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei specializate după criteriul materiei şi a înaintat cauza privind soluţionarea cererii de apel Registraturii generale pentru repartizare aleatorie la una dintre Secţiile a V-a sau a VI-a.

În motivarea acestei încheieri, s-a reţinut că Tribunalul Giurgiu nu are decât secţiile "civilă" şi "penală", iar în cadrul secţiei civile au fost înfiinţate complete specializate în diferite materii, astfel încât apelul declarat se judecă de secţia corespunzătoare completului specializat care a soluţionat pricina în primă instanţă.

Cum litigiul are ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a intimatelor B. S.A., C. S.A. şi D. S.A., s-a reţinut că, în lumina Deciziei nr. 18/2016 pronunţate de Î.C.C.J., completul specializat în materie "civilă", care a pronunţat sentinţa civilă apelată, corespunde, în realitate, unui complet specializat pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.

În urma declinării, apelul s-a înregistrat pe rolul secţiei a VI-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în data de 25.03.2022, sub nr. x/2022.

La primul termen de judecată din data de 27.05.2022, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VI-a Civile, prin raportare la dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 71/2011 şi la Decizia nr. 18/2016 (RIL) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie admisă pentru considerentele ce succed.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva încheierilor şi sentinţei prin care Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis, în parte, excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte presupusele fapte ilicite constând în adjudecarea imobilului la o valoare mai mică decât valoarea ipotecată şi în înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON, a respins cererea de suspendare a judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. şi a respins, ca neîntemeiată în rest, cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor, în temeiul răspunderii civile delictuale, la repararea unor pretinse prejudicii produse ca urmare a continuării executării silite finalizate prin adjudecarea imobilului conform actului de adjudecare nr. 5694/12.06.2015.

Prima secţie învestită cu soluţionarea acestui apel a fost secţia a IV-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, dar aceasta a trimis cauza în vederea soluţionării apelului de către secţiile specializate în materia litigiilor cu profesionişti, reţinând că intimatele-pârâte sunt profesionişti, că acţiunea priveşte activitatea unui profesionist şi că acesta poate răspunde delictual.

În raport de înscrisurile existente la dosar şi văzând conţinutul cererii de apel, instanţa a considerat că obiectul şi natura litigiului atrag competenţa de soluţionare a secţiei a IV-a Civile, întrucât aceasta a fost prima sesizată, iar analizarea faptelor ilicite imputate intimatelor-pârâte nu presupune aplicarea unor norme juridice specifice, astfel încât litigiul nu este de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Astfel, în cauză, problema de drept dedusă spre soluţionare nu este una caracteristică litigiilor cu profesionişti, întrucât nu se pune problema aplicării unor norme speciale. Dimpotrivă, instanţa de apel este chemată să facă aplicarea dispoziţiilor legale comune în răspunderii civile delictuale şi, mai exact, să verifice dacă prima instanţă a aplicat corect prevederile art. 1357 C. civ., respectiv pe cele care reglementează prescripţia şi suspendarea judecăţii.

Or, o atare solicitare are o natură pur civilă, nevizând materia specială a litigiilor cu profesionişti şi nejustificând învestirea unui complet specializat pentru soluţionarea apelului.

Pentru considerentele arătate, Curtea a admis excepţia invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a IV-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, iniţial sesizată.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului ivit.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D. S.A. având ca obiect obligarea acestora la plata prejudiciului în valoare de 275.203,90 RON, prin adjudecarea imobilului la o valoare mai mică faţă de valoarea ipotecată, prin înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON şi cesionarea de către C. către E. S.R.L. a creanţei rezultate din contractul de credit în cuantum de 110.982,46 RON; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de 800.000 de euro, a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, complet specializat în materie civilă.

Referitor la determinarea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate ale tribunalelor este relevantă pentru cauză Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

Potrivit C. proc. civ., competenţa materială poate fi funcţională (ratione oficii) şi procesuală. Competenţa ratione oficii determină funcţiile şi rolul fiecăreia dintre categoriile de instanţe care fac parte din sistemul judiciar. Prin competenţa materială funcţională se stabileşte, în primul rând, ierarhia instanţelor judecătoreşti, în sensul delimitării organelor care desfăşoară jurisdicţia de fond şi cele care exercită controlul judiciar ordinar sau extraordinar. În al doilea rând, prin regulile de competenţă materială funcţională se determină care dintre instanţele judecătoreşti pot cumula judecata în fond cu judecata în apel sau recurs.

De altfel, termenul de competenţă materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6.04.2017, a arătat că în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţă materială (de atribuţie) şi competenţă teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă, judecata în apel, judecata în recurs), şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii (par. 155).

Aşadar, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Potrivit deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunţate în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că există un moment până la care invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei este posibilă, respectiv numai în condiţiile art. 131 din C. proc. civ., după acest moment nemaifiind posibil, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea (par. 73).

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond (par. 164).

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în raport de modalitatea de soluţionare a cauzei în primă instanţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2022.