Nullity of shareholder addendum upheld; challenge to factual findings barred on third review, appeal annulled.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 26 noiembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a actului adiţional nr. x din 5 octombrie 2016 la actul constitutiv al S.C. C. S.R.L. şi să dispună radierea menţiunii nr. 37485 din 5 octombrie 2016, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 182 din 2 octombrie 2020, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1930 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. a declarat apel principal, iar reclamantul A. apel incident.

Prin decizia nr. 231 din 8 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul incident şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că valoarea cheltuielilor de judecată datorate de pârâta B., reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expertiză, onorariu avocat şi onorariu curator, era de 2.930 RON în loc de 1.930 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale primei instanţe. A respins apelul principal şi a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 231 din 8 iunie 2021, apelanta-pârâtă B. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, invocând art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv, a arătat că instanţa de prim control judiciar în mod nelegal a validat hotărârea primei instanţe, care a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 191 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, instanţele de fond confundând temeiul de drept al nulităţii cu cel reglementat pentru modificarea actului constitutiv, sancţiunea ce ar fi putut interveni nefiind nulitatea absolută, ci cea relativă, care fusese acoperită prin validarea de către intimatul-reclamant a actelor juridice ulterioare ce vizau funcţionarea societăţii.

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportare la data începerii procesului.

Prin încheierea din 18 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi prin memoriul de recurs recurenta a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinerile dezvoltate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de textul legal citat.

Astfel, recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, urmărindu-se în realitate o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei soluţiei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Cu alte cuvinte argumentele recurentei exprimă nemulţumirea părţii cu privire soluţia pronunţată de instanţa de apel şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 din C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competenţă a Înaltei Curţi.

Recurenta tinde în realitate să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi un al treilea grad devolutiv.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, obligaţie neîndeplinită de către recurentă, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul.

Faţă de prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală în sarcina recurentei, ca parte căzută în pretenţii, aceasta va fi obligată la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., reprezentând onorariu avocat, justificată cu chitanţa aflată la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 231/2021 din 8 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă B. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.