Late mortgage debt discharge appeal: expiration of five-day recourse deadline for peremption decisions

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 25 iulie 2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C.., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate stingerea obligaţiilor născute în baza contractului de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. x din 30 iulie 2008 şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 30 iulie 2008 de B.N.P. Asociaţi D. şi E., încheiate între reclamanţi şi F. S.A. şi să dispună obligarea pârâtei la eliberarea către reclamanţi a unei adeverinţe din care să rezulte stingerea oricărei obligaţii izvorâte din contractele menţionate.

Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 2416 din 26 martie 2018, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2834 din 21 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, iar în urma rejudecării, a admis acţiunea, a constatat stingerea oricărei obligaţii izvorâte din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. x din 30 iulie 2008 şi din contractul de ipoteca autentificat sub nr. x din 30 iulie 2008 de B.N.P. Asociaţi D. şi E. şi a obligat intimata-pârâtă să elibereze dovada stingerii obligaţiilor rezultate din contractele menţionate.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

Prin încheierea din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a constatat că, în cauză, a intervenit transmisiunea calităţii procesuale de la C.. către G.., ca urmare a cesiunii de creanţă din 11 iunie 2018, iar prin încheierea din 3 noiembrie 2020, aceeaşi instanţă, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina recurentei, cu privire la întocmirea notei de timbraj aferente recursului, cu consecinţa timbrării în mod corespunzător.

La 26 februarie 2021, G.. a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de G.., şi a menţinut măsura suspendării.

Prin decizia nr. 230 din 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de perimare şi a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii, G.. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a arătat că, prin încheierea din 3 noiembrie 2020, s-a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că recurenta nu a depus nota de timbraj raportat la cuantumul creditului apreciat ca fiind neachitat şi taxa judiciară de timbru aferentă; or, cauza care a condus la suspendarea judecării pricinii nu mai subzistă, deoarece a depus atât nota de timbraj, cât şi taxele judiciare de timbru aferente recursului şi cererii de repunere pe rol, fiind achitate sumele de 7.339 RON, conform art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv de 3.669,5 RON, în baza art. 9 lit. g) din aceeaşi ordonanţă.

Totodată, cererea de repunere pe rol formulată la 26 februarie 2021 a întrerupt cursul termenului de perimare de 6 luni, reglementat de art. 416 C. proc. civ., care a început să curgă de la 3 noiembrie 2020; cererea de repunere pe rol a fost respinsă prin încheierea din 7 aprilie 2021, iar împotriva acesteia a declarat recurs la 31 mai 2021, care a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme, context în care cursul perimării a fost suspendat.

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportare la data începerii procesului.

Prin încheierea din 18 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că:

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de recurs în cazul hotărârilor care constată perimarea este de 5 zile de la pronunţare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepţia situaţiei în care este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată la 15 septembrie 2021, iar recursul a fost declarat şi trimis pe email în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. la 25 octombrie 2021, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.

Dând eficienţă prevederilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea autoarei căii de atac a fost depusă după expirarea termenului de 5 zile.

De asemenea, se reţine că recurenta-reclamantă nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condiţiile art. 186 din C. proc. civ.

Aşa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidenţa art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părţii din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste şi previzibile administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-intervenientă S.C. G. împotriva deciziei nr. 230 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.